Pe vremea lui Ștefan cel Mare

Jidanul Moses e (ne)botezat

- Bine, bine, am mai auzit eu pe cineva care suferă taman de aceeași grea boală. Dar tot nu m-am lămurit dacă jidanul înșală mușterii ?

- Să-mi fie cu iertare , dar unde a văzut Înălțimea Ta jidan cinstit și babă frumoasă ? zise Gogoașă , aprobat zgomotos de gașca de gură cască.

- Daca e așa , se cuvine să-l botezăm în legea noastră creștină, să facem din el un creștin cu frică de Dumnezeu și să-i salvăm sufletul păcătos, zise, ușor cherchelit, popa.
Voi, cei doi ticăloși, întinse el un deget nu prea curat către Cotae si Gogoașă, luați-o din loc și aduceți-l aici pe jidan să-l botez. Bine că am la mine patrafirul și Cartea. Să aducă cineva o căldare cu apă.

- Sfinția Ta și dacă nu vrea să vină? îndrăzni Cotae.

- V-am zis să-l aduceți , nu să-l întrebați dacă vrea! se enervă popa

Văzând că l-au supărat pe Sfântul Părinte, Cotae și Gogoașă porniră la trap către crâșma jidanului Moses.

.............
În crâșmă, Moses stătea îndărătul tejghelei și în timp ce număra banii pentru a treia oară în ultima oră, prin minte îi treceau fel de fel de planuri de îmbogățire pe spinarea târgoveților.

Chiar atunci ușa cârciumii se deschise si intrară Cotae și Gogoașă.

- Iar voi? Nu mai dau pe datorie. se rățoi Moses la ei.

- De data asta nu vrem de băut, zise Gogoașă. Sfântul Parinte ne-a trimis să-ți spunem că are o vorbă de taină cu Domnia Ta, îl luă el cu binișorul.

- Ce mai vrea și ăsta? Nu-i ajunge cât a băut azi ? Spune-i ca nici lui nu-i mai dau pe datorie!  zise Moses arțăgos.
........
La puțin timp după acel amabil schimb de replici, târgoveții văzură venind dinspre crâșma lui Moses un alai ciudat: doi oameni duceau după ei, trăgând-ul de barbă și de perciuni , pe al treilea care țipa de mama focului, îmbrăcat într-un caftan despre a cărui culoare nu puteai sa fi sigur din cauza jegului.

- De ce nu veniți în liniște, ca orice creștin cu frică de Dumnezeu, nătărăilor ? se răsti popa către grupul zgomotos.

- Iertare, părinte, dar nu a vrut să vină de bună voie, se apără Cotae.

- Dar bine, măi , nu v-a dus capul să-i spuneți că vreau să-i plătesc datoria? Să fi văzut cum venea de bună voie!
Ce vroiam să facem? A, da ! Să-l aducem la dreapta credință pe acest netrebnic jidan prin Sfânta Taină a Botezului.

- Dar eu nu vreau! strigă Moses

- Ce vrei tu nu mă interesează nici cât negru sub unghie. Eu dacă mă hotărăsc să fac un lucru, apoi îl duc până la capăt. Și cred că nu te aștepți să te botez gratis , pentru asta îmi datorezi trei galbeni, zise popa întinzând mâna poruncitor.

- Vai de zilele mele , se sperie Moses auzind asemenea sumă. Neam de neamul meu nu a văzut atâta bănet.

- Gura! se răsti popa , băgând spaima în jidan. La mine nu ține cu astfel de minciuni. Scoate repejor ce-mi datorezi, că de nu, îți înmoi oasele cât ai zice pește.

- Ăsta dacă-mi scapă un dos de palmă, dorm trei zile, mai bine mă supun că îmi scot eu paguba în câteva zile, gândi Moses, întorcându-se ca să poată umbla la punga cu galbeni ferit de ochii lacomi ai popii.

Între timp , cuviosul popă reuși să îmbrace patrafirul care atârna caraghios peste burta respectabilă și aștepta cu Biblia într-o mâna și cu busuiocul in cealaltă.

- Parinte, vreau să vă atrag atenția asupra unui lucru neînsemnat, zisei eu. Jidanul, ca toți cei din rasa lui , de bună seamă că e tăiat împrejur.

- Adevărat, se întunecă popa.

Însă după câteva clipe fața i se lumină de un gând:
- Nu face nimic, fiule, după botez o să vorbesc cu felcerul de la curte să-i coase la loc acestui jidan bucata care-i lipsește. Așadar, să continuăm cu ceremonia....

- În numele Tatălui, începu popa să cânte, si al Fiului, si al Sfântului....  ptiu drace, tu de unde ai mai apărut? tresări el , privind mirat la puradelul mic și negru care apăruse ca din pământ în fața lor.
- Al cui ești tu, copile ? întrebă el binevoitor.
Dar puradelul era mai interesat să se scobească în nas, luptându-se cu mucul care-l necajea de ceva vreme, decât să-i răspundă popii.

- Nu e frumos să stai cu degetul în nas! încercă popa să învețe puradelul, care ridică ochii către Sfinția Sa și îi răspunse cu toată seriozitatea:

- Popa prostu' !!  astea însemnau jumătate din cele patru cuvinte pe care le învațase până la venerabila vărstă de 2 ani. Celelalte două cuvinte nu le putem aminti aici din cauza bunei cuviințe.

- Ce-ai zis, șobolan mic ? Făcu popa rosu la față de nervi si se luă la fugă după puradelul cel isteț.

În timp ce lumea se amuza de pățania popii, Moses îsi luă picioarele la spinare și se făcu nevăzut, bucuros că a scăpat de creștinare dar necăjit la gândul celor trei galbeni pe care îi dăduse popii.