Hey.. asta e o compunere care i-a placut unei prietene de-a mea si a zis sa o pun aici. Sper sa va placa, si plz spuneti-mi daca merita sa o continui:D
Poate si cateva sugesti despre ce ar trebui sa scriu ...
In fine, comm, vote.. ce vreti voi:D
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Trăia mai demult, într-un orăşel mic, aflat nu departe de malul mării, o fată frumoasă pe nume Adela. Aceasta era o fată înaltă şi subţire, cu ochii căprui, buzele subţiri şi părul negru ca abanosul şi lung până la mijlocul spatelui. Ea fusese dintotdeauna o fire răbdătoare, bună la suflet şi care sărea în ajutorul oricărui om care avea nevoie. Tatăl ei, fiind marinar, o luase pe Adela deseori cu el pe mare în lungile sale călătorii, reuşind astfel să o facă cea mai înfocată iubitoare a mării. De mic copil dorise să aibă şi ea propria corabie şi să hoinărească mereu pe nesfârşitele ape albăstrii.
Timpul a trecut şi Adela aproape că devenise dependentă de mare, de unduirile apei de cristal şi de asfinţitul atât de drag ei. În fiecare zi se plimba ore în şir pe chei, urmărind cu privirea corăbiile care se pierdeau în depărtare şi oftând încontinuu, gândindu-se când va reuşi şi ea să-şi procure o astfel de navă. Părinţii ei erau săraci şi nu-şi permiteau, iar ea înţelegea perfect acest lucru şi nu îi comdamna pentru asta. Îi fiecare secundă, minut, oră şi zi simţea că era mai aproape de realizarea visului ei, dar nu-şi putea închipui cum, aşa că începuse să se gândească că probabil va fi o minune.
Dar minunea începu cu o tragedie nemăsurată pentru Adela. Visul păru că se spulberă dintr-o dată, că toată speranţa adunată până atunci îi este luată într-o secundă. Părinţii Adelei au murit pe loc într-un groaznic accident de maşină, ea rămânând astfel singură pe lume, la doar 17 ani. Nici nu pot spune câte lacrimi a vărsat, câte suspine i-au scuturat pieptul şi câte priviri nostalgice a aruncat înapoi, în trecut, când erau toţi împreună. Erau fericiţi. Acum totul părea un lung şir de răutăţi şi de vise urâte care nu se mai terminau. Credea că totul se sfârşise pentru ea, că nu mai avea rost să trăiacă.
Totuşi nu a fost aşa. Ea a reuşit să-şi găsească un prieten, un om care a sprijinit-o şi a reuşit să o facă să treacă peste acest moment greu din viaţa ei. Adela i-a împărtăşit lui Mihai ( căci aşa îl chema ) visul său şi el i-a promis fetei că îi va îndeplini arzătoarea dorinţă.
Mihai era un băiat bun la suflet, ajutător şi foarte grijuliu cu persoanele iubite. În câteva cuvinte, era asemenea Adelei. De la 1 ani fusese orfan de ambii părinţii şi îşi petrecuse cei 18 ani într-un orfelinat, unde nu primise foarte multă afecţiune. Într-un fel, acest lucru îl ajutase pentru că acum eraun băiat în toată firea şi ştia cu cine avea de-a face în lumea asta. El avea un păr ca de ciocolată, ochi negrii ca smoala în care cu siguranţă te pierdeai şi o statură de invidiat.
Dar să nu vă închipuiţi că celor doi le-a fost uşor. Nicidecum, ba chiar dimpotrivă! Fiindcă Adela se făcea din zi în zi mai frumoasă, erau nenumăraţi beţivi şi oameni ai străzii care încercau s-o agaţe, ca norocul că Mihai era tot timpul lângă ea şi îi învăţa minte pe nenorociţi. Era greu, dar parcă mai uşor deoarece se aveau unul pe celălalt şi prin iubirea lor nemărginită se susţineau reciproc.
După aproape un an de muncă, greutăţi şi lipsuri, vaul era în sfârşit gata. Era o simplă corabie cu două catarge, dar era suficientă pentru cei doi tineri îndrăgostiţi.
- Dar numele?! Ce nume să-i punem corabiei noastre? a întrebat într-o zi Mihai.
- Cum adică ce nume? Se va numi „ Haihui ”, desigur. doar nu aşa ne vom petrece întreaga viaţă, călătorind „ haihui ”? zise Adela.
- Ba sigur că da, cum să nu? Hai să pornim la drum!
Şi astfel a fost văzută încă o corabie care se desprindea de portul din Constanţa, o corabie care purta cu sine doi oameni fericiţi şi plini de speranţe, care mergeau ca vântul spre sud, cu părul fluturând.
Visul Adelei se împlinise în sfârşit şi acum avea toată viaţa în faţă ca să facă înconjurul lumii sau să se stabilească în vreo insulă pustie, unde nimeni nu avea să o găsească ......
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
O sa incerc sa mai postez cad de curand:D
