𝓣𝓱𝓮 𝓫𝓻𝓸𝓽𝓱𝓮𝓻𝓼 |𝒹𝓇𝒶𝓂𝒶-𝓁o𝓋e 𝓈𝓉o𝓇𝓎|

3

𝓣𝓻𝓸𝓾𝓫𝓵𝓮
➳

-Agh, nu-mi vine să cred! Ar trebui să-mi aleg deja rochia de nașă?

Chicotesc la priveliștea blondei țopăind prin cameră visând cu ochii deschiși. Doar ce ajunsesem acasă, condusă de Ethan până la ușă, mă pregăteam să intru înăuntru atunci când brațele lui mi-au prins trupul într-o strânsoare puternică, încălzindu-mi tot corpul. Nu am vrut să pierd ocazia, așa că la rândul meu mi-am înfășurat mâinile în jurul lui, bucurându-mă de moment.

-Ne vedem mâine!

Mă simțeam ușurată că nu putea să-mi vadă obrajii ce erau în flăcări. Am încuviințat din cap printr-un zâmbet și m-am grăbit să intru înăuntru, unde mi-am pus mâna la gură cu scopul de a nu scoate un țipăt de bucurie, sub privirea de detectiv a blondei ce vizionase totul prin vizorul ușii.

Nici nu apucasem să mai spun nimic că Michele mă trase în camera ei, acolo unde i-am povestit tot ce făcusem, cu amănunte.

-Sunteți împreună acum? Ar trebui să încep să-l strig "cumnate"? Agh, mereu am crezut că dintre noi două eu voi fi prima care iși va găsii prințul.

-Nu spune bazaconii, nici măcar nu știu dacă mă place.

-Te-a dus la o întâlnire pe plajă la lumina lunii unde v-ați ținut de mână și te-a mai și îmbrățișat la ușă, ce vrei mai mult de atât?

Râsetul ei mă neliniștea. Îmi doream să cred că Ethan făcuse toate astea datorită faptului că mă place dar exista șansa ca el să fi fost drăguț doar pentru că ne consideră prieteni. Nu vreau să visez la clopote de nuntă și povești de dragoste când nici măcar nu știu ce gândește. În plus  dacă aș știi că ne placem probabil aș fi atât de distrasă iar asta ar fi rău pentru că în caz de am uitat, am un loc de muncă unde dacă fac greșeli voi fi aruncată în stradă.

-Nu vreau să mă gândesc la alb când sunt afundată în negru, Michele.

-Singuri ne alegem culoarea în care ne afundăm prostuțo, nu gândii spre alb când auriu există.

Cuvintele ei m-au pus pe gânduri. Nu gândii spre alb când auriu există, ce vrea să însemne asta?

-Agh, uită-te la ceas.

Îmi întorc privirea spre telefonul ei, unde văd că este deja târziu, trecut peste 10 seara cu mult. Ne luasem cu vorba și pierdusem noțiunea timpului, când mâine dimineață ambele aveam să ne trezim cu noaptea în cap pentru muncă.

Mă ridic de pe patul ei cu direcția spre camera mea, cu gândul de a face un duș rapid, de a mă băga la somn, şi poate de a mă gândii mai bine la ce s-a întâmplat azi.

-Mâine dimineață îmi încep tura mai devreme așa că voi pleca prima. Ne întâlnim la firmă!

Încuviințez printr-o mișcare a capului și ies din cameră închizând ușa în urma mea.

          
 ➳

În dimineața următoare îmi alesesem hainele de muncă ce constau într-o fustă ce acoperea jumătate din genunghi și o cămașă albă. Nu era chiar atât de cald afară așa că înainte să încui ușa apartamentul mi-am luat pe mine și un palton negru.