Şi acum, când în sfârşit totul e bine, îmi e frică. Îmi e frică să fiu fericită. Mă gândesc că poate totul e doar un vis, un vis frumos din care mă voi trezi curând şi apoi voi rămâne din nou doar eu. Nu vreau să te pierd iar. Nici nu ai idee cât de grele au fost pentru mine zilele astea. Adevărul e că nu vreau să mă trezesc într-o zi şi să realizez că mă urăşti. Nu vreau să mă trezesc şi tu să nu mai fii. Ştii? Eşti totul pentru mine. Ştiu că şi tu ţi-ai dat seama cât de mult ţin la tine. Îmi e frică să ne certăm iar dintr-o prostie şi să devenim doi străini. Îmi e frică de faptul că poate azi o să fie ultima oară când mai vorbim, sau mâine, sau poate altă zi. Îmi e frică de deciziile tale, şi că poate o să realizezi cât de copilă sunt. Că nu o să vrei să mai auzi de mine. Aceste gânduri mă omoară. Mă înec în propriile mele gânduri şi e greu. Şi poate, chiar eu voi fi cea care te va împinge spre ieşire. Dar nu vreau să fac asta! Cum să fac asta când tu eşti în mintea mea mereu? Cum să fac asta când dimineaţa primul meu gând eşti tu? Cum să fac asta când sunt dependentă de vocea ta? Nu vreau să te pierd, înţelegi?
CITEȘTI
I'm getting worse and worse
Short StoryTu ce faci atunci când simți că cedezi, că totul se duce de râpă? Pentru că eu nu mă simt în stare să trec peste.
