⋆🦋𝐃𝐢𝐧 𝐯𝐢𝐧𝐚 𝐭𝐚. (𝐓𝑲)┋𝐏𝐫𝐭 𝟐.🖤✨

Sənə görə

(Capitol despre:
Miru& Hyunjin
Soobin& Taehyun)

Traducerea titlului: ~Din vina ta~
__________________________
Soobin Întră în bucătărie unde o vede pe Miru spălând niște vase și merge lângă piciorul ei drept și o trage blând de pantaloni, "Mătușică Miru?" Întreabă Soobin pe un ton calm și copilăros.

"Hm..?" Miru îți întoarce ușor privirea ei blândă către nepoțelul ei și îl privește.

"Dada când vine acasă..?" Face Soobin niște ochișori de cățeluși de abia îi mai poți rezista.

Miru cum a auzit cuvântul "Dada" cum se panicase puțin însă nu putea să-i spună că Dada nu se mai întoarce niciodată acasă, nu putea.. Soobin are doar 8 ani..

Miru se apleacă și se pune în ghenunci în fața nepoțelului ei luându-l în brațe blând dar se îndepărtează la fel de blând și-l privește, cu mâna ei stângă îi mângâie obrazul lui stâng și cu un zâmbet trist îl privește în ochii, "Oh dulceață mică.. Dada se va întoarce în curând... Doar așteaptă micuțule." Spuse Miru încă mângâindu-i obrazul celui mic.

Soobin îs lasă privirea în jos și oftează trist, vroia să Îl vadă doar pe Dada-ul său, nu cerea mai mult, încercând să nu plânge, băiatul o îmbrățișează pe mătușa sa blând luând-o pe Miru prin surprindere, Miru fiind luată prin surprindere mormăie un "Oh..." Încet și îl îmbrățișează pe micuțul său nepoțel, îi mângâie blând spatele celui mic cu mâna ei stângă și privește în jos peste umărul drept a lui Soobin, "Se va întoarce micuțule... Se va întoarce..."

_________________________________________

"Taehyun! Ai grijă!" Hyunjin aleargă după ce-l mic și îl prinde înainte să cadă pe scări dar ce-l mic țipă și se zbate în brațele unghiului său.

"Haaaaaaa!!! Vleau la Dada!! Unde e Tata!!?" Începe să plângă de parcă ar mai avea doi ani însă Hyunjin oftează și îl îmbrățișează strâns.

"Shhh..~ Vrei ca mătușa Miru să ne ia cu oala la bătaie?" Spuse Hyunjin calm și îl mângâie blând spatele lui Taehyun.

Băiatul se mai calma când auzi de mătușa Miru însă asta nu înseamnă că sa și oprit din plâns.

"Dal.. mie dol de Dada..." Spuse Taehyun cu o voce de copilaș și pe un ton de ți se rupe inima și de te face și pe tine să plângi..

Hyunjin oftează și îi sărută fruntea micuțului său nepoțel..

"Unchiul Hyunjin..?" Mormăie Taehyun la urechea dreaptă a lui Hyunjin, bărbatul îl privește pe micuț blând și zâmbește blând la el..

"Da micuțule Taehyun?"

"L-am văzut pe Dada la școală...~ volbea cu plopesoala noastră..~ Și.. Și am vlut să-l i-au în blațe dal a plecat.." Micuțul se juca cu degetele și privea în jos..

Hyunjin înghite în sec și se schimbă radical la față imediat ce aude ce spuse băiatul, "Pe cine?"

"Pe Dada.." Taehyun îți ridică privirea sa inocentă spre Hyunjin.

"Ești sigur..? Adică poate ți sa părut.." Hyunjin începe să transpire și să tremure încet..
Însă din greșeală privește către geam unde deasemenea vede o siluetă cu ochii negri însă este întuneric afară.. Hyunjin nu bagă de seamă și oftează.

"Nu... Era Dada..~" Dar după ce spune asta, băiatul cască însă Hyunjin observă și zâmbește.

"Hai la somnic.. Sunt sigur că îți este somnic." Spuse Hyunjin calm și zâmbind, merge către camera micuților și deschide ușa și întră înăuntru, îl așează pe micuțul Taehyun pe pătuț și dă se plece dar Micuțul îl strigă, "Unghiul..!" In acel moment Hyunjin sa întors cu fața la Taehyun și-l privește pe micuțul ce se juca cu păturica.

"Îmi poți spune o poveste..? Te log..?" Face Taehyun o față adorabilă cu niște ochișori de bebeluș.
Hyunjin oftează zâmbind și îți pune mâinile pe șoldurile sale.
"Nu crezi că ai crescut pentru o poveste?" Spuse Hyunjin zâmbind, Taehyun afirmă dând din cap trist însă Hyunjin observă și se apropie de Taehyun, se apleacă încet și îi sărută blând capul, "Îți voi spune mâine seară, în regulă micuțule?"

"Da unchiule..." Spuse Taehyun și îți închide ochii încet și blând..

"Noapte bună micuțule.. Vise plăcute..." Hyunjin îl privește în timp ce merge încet către ușă și se oprește în pragul ușii, îl privește pe micuț blând și oftează încet, "Îmi pare rău că părinții voștri nu pot fi aici... Nu e vina voastră... Jungkook.. E vina ta..." Hyunjin stinge lumina și ieșă într-un mod nervos deodată însă închide ușa blând și încet pentru a nu-l trezi pe micuț...

Hyunjin merge în bucătărie și se apropie de dulapul de jos, deschide sertarul de jos, ultimul, caută printre lucruri și apucă o poză, panicat fiind, cade jos și se sprijină cu spatele de peretele alb, cu piciorul drept lungit și cu cealalt înghemuit, cu cotul stâng pe piciorul stâng și cu mâna stângă prin păr, cu mâna dreaptă ținea poza lui Kim Taehyung...

Hyunjin privește încă panicat și cu o respirație foarte gălăgioasă, tremurând aproape, poza celui ce se crede că-i mort.. "Este imposibil să trăiești... Ești mort de șase ani..."

Miru trece pe lângă bucătărie însă îl poate auzi pe Hyunjin că vorbește  singur, Miru se întoarce și se ascunde după ușă din partea stângă și îl privește pe ascuns..

"Taehyung..." Spuse Hyunjin încet, fără forță în glas, atâta ia fost de ajuns să audă Miru câ-ți deja îți dăduse seama, îți ascunde gura cu ambele mâini și începe să plângă în șoapte, Miru aleargă în dormitor înainte de a fi observată de către Hyunjin...

"Hmm..?" Hyunjin auzise zgomote și pași, cu siguranță ale lui Miru, el îți întoarce privirea către ușă însă îți închide ochii în timp ce oftează și îți lasă capul pe spate..

Miru se încuie în cameră imediat ce ajungeseră acolo și cade cu spatele la ușă, cu ghenunci la piept, începuseră să plângă și mai tare..
"Taehyung.. De ce faci asta...? Cum ai putut să ascunzi asta...? De ce? Cum ai putut..!?" Miru lovește podeaua cu pumnii încet.. Însă.. Telefonul îi bâzâie în buzunar ca și cum ar fi primit un mesaj, Miru îți șterge lacrimile cu mâneca stângă de la bluză și îți apucă telefonul din buzunarul stâng..

???
' Câteodată este mai bine să stai în umbră...'

To be continued...

\Miru- Kim_Dyana/