⋆🦋𝐃𝐢𝐧 𝐯𝐢𝐧𝐚 𝐭𝐚. (𝐓𝑲)┋𝐏𝐫𝐭 𝟐.🖤✨

𝙄𝙣𝙖𝙙𝙫𝙚𝙧𝙩𝙚𝙣𝙩𝙡𝙮.

Traducere= ~Neatent~
_________________________

Taehyung stă liniștit așezat pe scaunul său din birou și citește niște acte însă liniștea lui este cutremurată de către o bătaie în ușă, Taehyung îți ridică privirea în încruntată și spune "Întră..!"

Ușa se deschide ușor și întră Yoongi, "Ia te uită cine a apărut după atâta timp.." Spuse Yoongi cu un zâmbet pe la colțul gurii.
Taehyung zâmbește și se ridică "Mi-a fost dor de tine, domnule Min" și începe să râdă în timp ce merge să-l ia pe Yoongi în brațe, Yoongi de asemenea îl îmbrățișează înapoi apoi se așează amândoi pe canapea din fața biroului.

"Vrei ceva de băut?" Întrebă Taehyung zâmbind, Rare ori îl mai vedeai pe Taehyung zâmbind dar când vine vorba de prietenul său, Yoongi, pentru că doar el știe tot ce s-a întâmplat după accidentul acela.

"Nu, nu pot să beau, sunt cu mașina." Spuse Yoongi și privește în jurul său fără vreo expresie pe față.
Taehyung deja simțea că iar îl va lua Yoongi la întrebări, dar de data îi va răspunde cu sinceritate și nu-l va mai lua pe ocolite și i-o ia înainte: "Știu ce mă vei întreba, poți începe, îți voi răspunde.."

Yoongi dă din cap afirmativ și îi pune prima întrebare:

"Când ai de gând să spui familiei tale că trăiești? Plus că copiilor tăi le este dor de tine, Mereu mă sună sora ta să-mi spună că ei plâng după tine.."

Taehyung stă puțin pe gânduri dar răspunde repede "Nu încă.. și mie îmi este dor de ei, de mama și sor-mea dar acum e prea devreme.. abia m-am întors.." Oftează apoi Taehyung cutremurat de gânduri.

Yoongi simte că ceva e putred la mijloc dar nu știe ce, "Ce ascunzi? Te cunosc de atâta timp.."

Taehyung îl privește pe Yoongi cu o privire foarte stresantă, "Jungkook știe că sunt în viață.."

Yoongi când auzi îți mărește ochii și "Cum?! Nu-mi spune că n-ai putut rezista.."

Taehyung se scarpină după ceafă și afirmă dând din cap, "Oh haide Yoongi.. Nici tu n-ai fi rezistat dacă ai fi fost în locul meu.." spunând Taehyung uităndu-se apoi pe tavan.

Yoongi îți lovește ușor fruntea dându-ți o palmă și oftează gălăgios, "Tae.. Nu e vorba despre mine... E vorba despre tine prostuțule!" Se încruntă Yoongi la Taehyung dar Tae  tace și nu zice absolut nimic.
"Bine că taci... Taehyung, nu te învăț eu ce să faci cu viața ta, dar trebuie să ai grijă, acum ești matur, ai atâtea pe cap, Plus că famila ta dacă ar afla că încă ești în viață te-ar face una cu pământul pentru că ai mințit atâta timp și te-ai ascuns." Spuse Yoongi ridicându-se și uităndu-se la Taehyung.

"Știu.. Am avut o scăpare dar acum voi fi mult mai atent.." Spune Taehyung privind în jos gânditor, Yoongi afirmă din cap, "Spor la a fi mai atent, eu am plecat." Yoongi pleacă apoi lăsându-l pe Taehyung să se gândească dar Tae nu mai stă pe gânduri atât de mult și se duce din nou la treabă.

Jungkook stă gânditor holbându-se la tavan întins în pat, nu-i veni a crede că Taehyung a stat atât de mult ascuns vrând doar răzbunare, credea că-l cunoaște dar se pare că nu o face atât de bine pe cum pare..
Nu știe ce să mai creadă, a trecut atâția ani și acum apare Taehyung complet schimbat, Mai dur, mai rece și provocator, Jungkook nu știe cum din inocența aceia de acum mult timp în atâta cruzime.. "Oare e vina mea pentru schimbarea lui.." Spuse Jungkook în șoapte apoi oftând.

Trecuse ore și Taehyung ajunge acasă, obosit fiind, uită de Jungkook și merge spre dormitorul său, ajungând în cameră se aruncă în pat ca un copil după școală și adoarme după un oftat lung și gros, Jungkook aude ușa camerei lui Taehyung dar decide să rămână în pat, gândind cum s-au întâmplat toate acele lucruri din trecutul său și al lui Taehyung, gândurile lui o luară razna ne-închidănd vreun ochi tot timpul aceasta..

To Be Continued...

Heyy! Cam scurt și fără sens, știu, dar atât s-a putut 😅