În jurul stelelor,
noi, mici ca furnicele.
În jurul Asfintitului,
noi, suflete curate.
La Răsăritul Vieții
în apa numelui nostru
Se-aprinde scânteia luminii
până la chemarea Apusului.
În roșul buimac al sângelui
curge tot ce nu putem vedea.
Dar simțim în bătăile inimii
fluturii ce vestesc iubirea.
Prin vântul sălbatic de vară,
cu obrajii rozalii ca petalele de lalea,
Venită din visele așternute pe pleoape,
simțită în adâncul dragostei.
Ea, cu ochii căprui
și cu părul bălai.
Iubește chipul lui, așteptându-l
La Răsăritul Vieții.
ANDREEA URSACHE
