Mafia Volum.2

Nu ne mai înțelegem?

- Dar ma sunat *spun*
- Știm. Ne-a sunat și pe noi să dăm de tine.*spune Erik*
- Și te-am sunat de 10 ori*spune tot el*
- Stați aici noi mergem să îl căutăm*zice Roberto*
Vor să plece dar cineva spune:
- Unde mergeți?
Ne întoarcem spre aceea voce și îl vedem pe Edward.
- Ne-ai speriat de moarte.*spune Tomas*
- Miguel cu Marco ne caută trebuie să facem un plan*spune destul de serios *
Conștiința: Este același Edward ca la început ,trebuie să termini tu războiul.
Rămân pe gânduri și când îmi ridic privirea văd că toți ceilalți erau pe canapea.
Ies pe ușă...
- Emma?!!*spun toți înafara de Edward*
Mă urc in mașină și merg la vechea casă.
Intru și văd ceva ciudat.
Mă apropiu și aud cum cineva striga dar nu poate de sus. îmi închid ochii și spun în gând  că toate sunt false,le aud doar eu.
Mă duc pe scări dar mă opresc brusc când văd niște picături de sânge
Mă duc în spate tare și îmi fac ochii mari.
Mă duc cu spatele până la ușă și când vreau să mă întorc aud pe cineva
- Unde pleci?
Mă întorc și îl văd pe Miguel.
- De ce este sânge?
- De ce te interesează?
Mă duc cu spatele dar spune:
- Ție frică?
Incepe să râdă.
- Nu!
- Atunci?
- Vreau să se termine odată cu astea!
- Este o soluție.
Mă uit la el și el continua:
- vei veni la mine
- Poftim?
- Vei avea înapoi numele meu!Vei locui cu mine și nu vei avea nicio legătură cu ceilalți. Nu spui la nimeni nimic.
Mă uit la el și ies repede din casă și mă urc in mașină.
Lovesc volanul și mă uit in gol ..
Pornesc spre casa Mendes..
Mă dau jos și toți erau afară și când mă văd se uita la mine.
- unde ai fost?*spune Amalia*
Nu răspund și nu mă uit la ei și mă duc în casă.
- Emma!
Îmi aud numele strigând de  către Edward.
Îmi iau geanta și telefonul și văd câteva mesaje de la un număr necunoscut:
"te-ai decis?"
"nu voi aștepta mult după un răspuns"
Ies afară și simt cum mana mea este prinsa și mă întorc și îl văd pe Edward.Se uita la mine și zici că știe ce se întâmplă.
- Te-ai întâlnit cu Miguel așa-i?
Toți se uita la mine speriați.
- Nu ...
- Serios?...
- Trebuie să termin eu asta!
Spun deja ridicând tonul.
- Nu ,nu Trebuie.Nu tu.
- De ce nu eu?Eu am inceput toate astea.
- ba nu..*spune o voce mai înceată care era a lui Amalia*
- eu vi l-am adus pe Augustin,Justin , Marco, Richardo și pe tata pe cap.
- Nu spune asta*spune Roberto*
- Chiar te-ai întâlnit cu Miguel?*spune Erik*
- Ce contează?

Din perspectiva lui Edward:
De ce se comporta așa???
Îmi întorc capul și îl văd pe tata care face un semn din cap ..
- Unde l-ai văzut pe Miguel?*întreb direct*
- De ce?
- Răspunde!
- Nu!

Din perspectiva lui Emma:
Vreau să plec dar mama zice:
- Nu îl crede! Spune-ne Emma!
Nu mă întorc și îmi continui drumul și Primesc un mesaj
"Te-ai decis așa-i"
Mă opresc eram doar cu câțiva metri de ei.
- La naiba cu tine
Arunc telefonul.Aveam atâția nervi încât era să fac ceva.
Respir să mă pot relaxa dar nu funcționa.
Îmi deschid ușa de la mașină îmi pun geanta și îmi caut ceva .
Caut peste tot și văd nu îmi găsesc acel contract. Dar găsesc în schimb un microfon mic.
Ies din mașină.
- Ne vor asculta aici
Spun serioasă.
-  era Miguel?
Mă întreabă Edward și mă uit la el cu o față in care zice oare cine ar fii putut fi.
- Ce aveți?*întreabă Erik*
- Nimic *spunem de o dată*
- Spune-ne Emma.Unde ii?*spune Roberto*
Mă gândesc la ce zicea:"Nu spui la nimeni nimic".
Respir și mă mai întreabă odată
- In vechea casă.
Spun și toți se uita unul la altul
- Ce ai caut acolo ?*ma întreabă Edward*
- Chiar trebuie să răspund
Spun nervoasă.
- Să mergem.
Erik,Roberto și Edward merg iar eu intru in casă nervoasă.

Din perspectiva lui Edward:
Ajungem in vechea casă și când intram vedem sânge pe scări și auzim cum cineva striga de sus .
- de unde atâta sânge
Spune Erik și ne scoatem pistoalele.
Urcăm sus și dăm de o ușă închisă.
Era fosta camera a lui Emma
Deschidem și...
Ne miram speriați.
- Kira!*spune Roberto*
Mergem la ea și o dezlegă repede și ușor.
Era toată rănită.Era de sânge.
- Cum de nu ne-am dat seama că nu e acolo cu noi?*spune Erik și o îmbrățișează*
- Ești bine?*spun și îi pun mana pe umăr *
- sunt dar Emma era să fie în pericol mai mare. A vorbit cu Miguel....
Zice greu aceste cuvinte din cauza fricii.
- continua*spun*
- Miguel a văzut-o cred și a întrebat-o daca ii este frică iar ea a răspuns că vrea să se termine toate astea
- Spune..
- și i-a dat o posibilitate să se termine acesta chestie....
- care?
Se pune in brațe la Roberto care o îmbrățișează.
- Continuă Kira te rog*spune Roberto*
- Iar aceea posibilitate...era să se mute cu el să nu mai țină legătura cu noi ,...., și.. să își pună înapoi numele lui de familie....
- Altceva ai mai auzit...??*spun*
- Da...la sfârșit am auzit că el i-a spus să nu zică la nimeni ce-au vorbit..
- ce ți-a făcut?*spune Roberto*
- Nimic....
Își lasă capul în pământ...
- spune Kira*insistă el*
- Multe....
Își face ochii cât cepele
- cum adică?*o întreb*
- ma bătut...
- altceva nu ți-a făcut,nu?*spune Roberto deja nervos *
- Nu..
- Hai să o ducem acasă..
Spune Roberto luând o sus in brațe și atunci îmi sună telefonul era mama.
- Kira nu mai e!
- Mama! Liniștește-te...Am gasit-o..
- Unde e??.
- Era chiar în casa veche ..venim acum...

Din perspectiva lui Emma:
După 10 minute ei ajung Acasă și o vedem pe Kira cu rani pe față și pe brațe.
- Kira!
Spune Jessica și merge la ea și o îmbrățișează.
- Ce ți s-a întâmplat?
- MIGUEL!
Spune ea și spun tristă în gând ...ea era ce-a care încerca să facă zgomot...
- Kira îmi pare rău
Spun și mă uit la ea și mă întreabă..
- Nu ai de ce!Mă bucur că le-ai spus măcar unde ai fost
Ei intră în casă și eu rămân afară.
Mă duc în grădină și mă așez pe o bancă și mă uit în gol.
Simt o mana pe umăr
- ce ți s-a întâmplat azi?
- Nimic!
Mă ridic și mă rostesc la el.
- Ce-i cu comportamentul acesta?
- Nimic!Ok?
- Nu este nimic zici dar eu văd că te-ai schimbat. Ce este ?
- nimic
- începem să nu ne mai înțelegem îți dai seama nu?
Îmi dau ochii peste cap și aud pași care se îndreptează și spune el:.
- nu te mai cunosc
Atunci pleacă și o lacrimă îmi cade pe obraz.
Ies din grădină și mă duc la apartament.
Unde mă pun într-o cameră de oaspeți.
Incep să plâng. Niciodată nu am plâns și din cauza comportamentului meu am ajuns să plâng.
Aud cum ușa de la intrare se deschide și se închide.

Din perspectiva lui Edward:
Mă duc în camera și văd că Emma nu e aici dar mașina ei e aici.
Mă duc în bucătărie și nu o văd nici în living și mă duc în camera de oaspeți.
Unde deschid ușa și o văd pe balcon pe un scaun și se uita la priveliște.
Mă aude și nu se întoarce
Decid să o las singura dar nu pot.O iubesc și vreau să îndrept chestia asta!Nu vreau să ne schimbe cineva relația.
Vreau să plec dar ea zice:
- viața este nasoală câteodata....
Mă uit la ea și mă așez și eu langa ea pe un alt scaun...
- ce vrei să zici prin asta?
O întreb și văd că lumina apusului ii reflectează față udă de lacrimi.
- Câteodată ești obligat să nu faci anumite lucruri...
- Am aflat de la Kira ce ai vorbit cu Miguel de ce nu mi-ai zis tu ?
Nu îmi răspunde și continui
- nu ai încredere în mine?
Nu îmi răspunde și mai spun:
- De ce îmi ascunzi unele lucruri?
- Pentru că te iubesc!Nu vreau să pățești ceva din cauza mea!Am decis să termin eu ce am inceput
- Dar nu poți iubito.Trebuie să o lași în seama mea
- nu pot!
- de ce?
- Kira era azi acolo sus și îmi era frica de ce o să văd.Nu știam că o să fie acolo.Nu am știut că era răpită!
Spune respirând la început foarte tare.
- Marco este ce-l mai periculos...Este un criminal și din cate am auzit are un fiu( Marco are 36 ani)
- cum îl cheamă?
- Trebuie să stai departe de toți! Nu știm cine este și te poate urmări Emma... Te rog spune-mi tot. Ți-am mai spus spune-mi chiar și dacă nu este important...
Își întoarce fața și nu se uita la mine..
- uită-te la mine!
Nu spune nimic și îi întorc eu fața cu o mână și ne uităm ochii in ochii..
- Te iubesc!
Ii spun și ea începe să plângă și mă îmbrățișează...
- Nu îți voi mai ascunde Niciodată nimic.
o îmbrățișez și îi mângâie părul..
- Cum zice bunicul" Mai bine lăsați iubirea așa  cum era"
Rad și ne îmbrățișăm strâns
- de ce ai venit aici?*o întreb*
- Vroiam să mă descarc
- Nu mai plânge nu ai de ce să plângi.
- Te iubesc!
Ma îmbrățișează Mai strâns
- și eu te iubesc mult iubito!

O duc în camera să doarmă și după mă duc jos și caut mai multe informații despre acest "fiu" a lui Marco.
După două ore mă duc și eu în camera.
o văd Dormind liniștită.
Azi a fost o zi ciudată pentru toti mai ales pentru Kira.Cum am putut să nu o văd când nu era langa noi.
Mă așez și eu în pat și ma uit cum doarme și spune în șoaptă și încet
- mai puțin și vom avea toți liniște.
A dous zi dimineața: