Zack P.O.V.
Este perfecta! Este uimitoare. Este asa de frumoasa. Este a mea. Nu ii voi da drumul niciodata. Miroase asa bine. Parfumul ei imi da un sentiment de armonie. Zambetul ei ma face sa simt bucuros cu adevarat. Cand o vad fericita, ma simt implinit.
Sofia P.O.V.
Este asa de frumos. Chiar ma face fericita cu adevarat. Felul lui de a fii ma face sa ma îndrăgostesc de el in fiecare minut. Ma simt protejata in brațele lui. Aș vrea sa ramân aici pentru totdeauna.
Îmi deschide portiera, urc si pornim. Tor drumul nu s-a întâmplat nimic. Am ieșit din oras, ne îndepărtam tot mai mult si in depărtare de zărea o pădure. Dintr-o data, mi s-a făcut puțin frica, dar știam ca lângă el sunt protejata. Mașina se oprește brusc si el e cel care coboară primu. Vine, îmi deschide ușa si cobor. Se duce în spatele mașini si scoate din portbagaj un coș de picnic. Atunci am știut care ii intenția lui. Ma ia de mâna si ma îndruma către o alee. Dam de o Câmpie, un loc verde, întins, minunat. Din coș scoate pătura si o întinde pe jos. Ma ajuta sa ma așez si începem sa povestim:
-Pentru început, vroiam sa îți spun ca arați minunat. Esti foarte frumoasa si ma bucur ca ai acceptat sa ieși cu mine! spune Zack emoționat.
Simțeam cum roșesc. Mi s-au înmuiat picioarele. Simțeam pur si simplu cum iau foc. După un timp răspund si eu rușinată:
-Mulțumesc asemenea si mulțumesc pentru invitație. Așteptam de mult momentul asta.
El începe sa râdă, apoi îmi dau seama ce am spus.
-Cel mai mult, îmi place la tine ca esti sinceră, după ador zâmbetul tau. As vrea sa te cunosc mai bine. Spune-mi lucruri despre tine. Viața ta personală, dacă nu te deranjează.
-Pai pentru început, ma cheamă Sofia Green. Am 36 de ani si sunt văduva de 4 ani. Soțul meu a murit cand fiica mea avea 12 ani. E un subiect foarte sensibil pentru mine nu cred ca pot sa iti spun mai multe detalii despre asta.
-Ah... Iartă-mă, nu vroiam sa te întristezi.
-E in regulă. Am mai trecut prin momente de genu.
-Aș vrea sa încerci brioșele mele cu ciocolată. spune Zack si îmi întinde o mică brioșă care arăta delicios.
După 5 minute, lângă mine erau 4 ambalaje de la brioșe.
-Într-adevăr sunt delicioase. spun eu cu gura plină.
-Nu știam că esti asa mâncăcioasă. Dacă știam, îți făceam mai multe. spune el râzând.
-Chiar nu sunt mâncăcioasă, dar brioșele astea sunt pur si simplu extraordinare. Nu știam că ești un așa bun bucătar.
-Talentul în Bucătărie îl moștenesc de la unchiul meu. Fratele mamei. A fost cel mai bun prieten al meu, până anu trecut când a murit în bucătăria restaurantului său.
-Îmi pare foarte rău....
-Nu-i nimic... Mai încolo... dacă vrei, aș putea gărti pentru tine și fica ta, la cină.
-Daaa! E o idee grozavă. Eu nu prea mă pricep cu gătitul.
-Mi-ar face mare plăcere.
-Mâine la 7, ești liber? Poți să vii mâine la cina.
-E foarte ok. Deja stiu ce vreau să vă gătesc. Ca să nu vă deranjați, o să vin direct cu Ingredientele.
-Ești foarte drăguț.
-Mulțumesc la fel, spune el zâmbind atrăgător.
