Se spune că dragostea nu are vârsta și nici statut social- însă pentru anumiți oameni se ține cont de acest lucru.
Pentru comisarul șef Melih Ozdemir , statutul social sau vârstă sunt doar niște prostii.
Pentru fetița de mahala, frumoasa Simal Nezir...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aproape scap farfuriile când îl văd pe Selim , statea sprijinit de peret și se uita la mine .
- Bună Simal . - Ce cauți aici ? - Am venit să te văd , asta nu înseamnă că nu ești încă promisă mie , tatăl tău nu a fost de acord însă mama ta da .
Îl privesc pe Melih , care stătea în spatele meu cu maxilarul încordat .
- Pleacă Selim . - Poate că nu vreau să plece , poate că vreau sa te iau cu mine de aici .
Melih mă dă la o parte și se înfinge in gâtul lui Selim , mă bag între ei și îi privesc pe fiecare în parte .
- Melih lasăl , te rog .......... - Simal , haide înapoi în mahala . - Pleacă Selim ! Nu te iubesc , nici măcar nu te suport .
Îl strâng în brațe pe Melih , îmi înghit suspinele și îl privesc cu coada ochiului pe Selim . Se întoarce pe călcâie și părăsește curtea .
- Hai sa ne căsătorim Melih .
Mă îndepărtez puțin pentru ai vedea expresia , își mărește ochii și mă trage in brațele sale .
- Hai sa o facem .
După alegerea mâncărurilor , restaurantului deși mie una nu prea îmi convine această idee am căzut de acord ca rochia mea sa fie una simplă .
- Melih , ai multe costume de ce ți-ai mai cumpăra unul ? - Pentru că vreau ceva nou , odată te însori din dragoste în viața .
Zâmbesc și mă uit printre umerașele cu rochii de mireasa . Niciuna nu este pe placul meu , deși mama care a venit cu mine a văzut multe modele pe placul ei .
- Mama , stai .
O rochie lunga simplă exact pe placul meu . O ating ușor și o iau rapid , o probez . Îmi venea ca și unsă .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Simal , nu este cam ........nu știu .... - Important este sa îmi placă mie .
Două palme reci se așează pe talia mea , mă întorc când buzel comisarului se lipesc de obrazul meu .
- Comisare , îți place ? - Arăți minunat .
Mama zâmbește și pleacă în căutarea pantofilor . Intru in cabină scăpând de rochie .
Respirația caldă a comisarului se izbește de ceafa mea . Palmele lui reci se plimba de-a lungul coloanei mele și un suspin îmi părăsește gura .
- Abia aștept să îmi porți numele . - Simal Ozdemir .......... - Simal Melih Ozdemir .
Îl privesc , îmi mușc buza de jos când îmi sărută fruntea părintește .
- Haide acasă .
Îmi încolăcesc degetele cu ale sale și îmi ia punga in care am rochia , îmi las capul pe umărul său și îmi deschide ușa mașini .
- Mai întâi doamna mea .
Îi zâmbesc și îmi pun centura , îmi sărută mâna și pleacă de pe loc . Drumul a fost liniștit dar când ajungem acasă inimă îmi ratează o bătaie .
Casa ardea iar flăcările sunt destul de puternice . Ne dăm jos din mașină și în îndepărtare aud mașina de pompieri .
După stingerea incendiului , ceea ce a mai rămas din casă este decât scara din beton și pereti .
Îmi caut pe sub cenușă cutiuța de metale unde am băgați bani strânși de mine și câteva poze și desene .
Dau funinginea la o parte și o gasesc , intacta doar plină de funingine și bucăți de lemn .
In timp ce Melih își caută ceea ce a pus într-o cutie metalica , printre care se numără numeroasele dosare de la muncă .
Bună ! O părere despre cine ar fiii dat foc casei ?
