Cum sa iti traiesti cele 9 vieti~în curs de editare

~Cum sa iti traiesti cele 9 vieti~

Cunoscand necunoscutul

Noi,pisicile negre suntem considerate “unlucky charms” de catre superstitiosi,chiar daca persoanele care isi incep ziua prin a vedea o pisica neagra sunt norocoase.Pisicile salbatice,fara stapani,suntem cu adevarat norocoase,chiar traim 9 vieti,adica atatia ani ca oamenii,avem o viata de om.Odata ce ajungem la maturitate ne alegem soarta,alegem cum sa ne traim viata.Majoritatea raman cu celelalte,altele pleca in alta locatie si asa mai departe,fiecare cu dorinta ei.

Eu ma numesc Lamia,tocmai am ajuns la maturitate si sunt pe drum spre oras.Am ales sa ma duc acolo unde sunt oameni,am vrut mereu sa traiesc printre ei,sa imi castig singura existenta.Intradevar,sa intru asa deodata in urbanism e cam ciudat pentru cineva care nu a trecut niciodata strada si care nu a iesit niciodata din parc.

Era prima data cand ieseam de acolo,imi pusesem dorinata asta de multa vreme si iata ca se implinea,eram la marginea unui teren mic de fotbal de langa parc.Nu stiam ce sa fac mai departe si incotr-o sa ma duc,vedeam bine uriasii de beton care atingeau cerul si auzeam trasurile galagioase care nu te lasau sa treci strada.Ma gandeam,eu oare cum o sa trec?Am vrut ca macar sa trec de terenul asta de fotbal,dar trebuia sa ma catar pe un gard mai mare de 20 de ori ca mine,dar cum sunt eu plina de curaj l-am sarit rapid.

Am mers ce-am mers cand am dat de un om.Se uita la mine si vorbea de parca as fi fost cine stie ce ingeras,ce ma mai lingusea...Nu ca nu mi-ar fi placut.M-a mangaiat si atunci am vazut ce frumos era.Mai vazusem cativa oameni inainte,dar niciunul asa de vrumos si waw ce ochi verzi avea,mai verzi ca ai mei.A plecat in treaba lui,iar eu am ramas acolo pentru a-l privi,era deadreptul vascinant!

Lovea ghemul lui asa de bine,facea niste miscari...Priveam la el si ma gandeam ce frumos era sa fi om,atunci mi-a venit o idee.Langa parc era o casa mare in jurul careia erau ingropati oameni care nu mai traiau.In casa aceea statea groparul lor,povestile noastre pisicesti spuneau ca in podul casei e o oglinda care te poate face om cand vrei tu.Tocmai imi faceam planul,cam cum sa intru eu acolo,dar gandurile mi-au fost oprite de catre o bubuitura care m-a speriat de mi s-a ridicat in sus parul de pe coada.M-am uitat repede si am vazut cum omul cel frumos a fost lovit de minge chiar in tampla.M-am dus si eu repede sa vad daca e bine,dar nu parea deloc.Nu facea nici o miscare,era intins pe spate cu ochii inchisi si nu parea ca ii va mai deschide.M-am pus usor pe mieptul lui sa vad daca ii mai bate inima...mai batea incet incet.

Am stat acolo langa el mult timp,dar am inceput sa ma ingrijorez cand am vazut ca inima nu ii mai batea,saracu’ de el,eu nu puteam sa fac nimic si imi parea asa de rau.Imi dadeam seama cat de bine ar fi fost daca ar fi avut mai multe vieti,asa ca mine.Asa mi-am dat seama ce puteam face pentru el...sa ii dau una din vietile mele,oare era bine ce faceam?