Cum sa iti traiesti cele 9 vieti~în curs de editare

Schimbari fara cuvinte

O zi foarte calduroasa,se simtea ca este vara,nu ma puteam obisnui cu aerul,abia puteam tine ochii deschisi si in timp ce doamna diriginta ma privea amuzata,o lovitura usoara mi-a atins umarul.Raven.M-am trezit din transa si mi-am cerut scuze, scuzele mele facandu-i pe colegi sa rada.Doamna diriginta a restabilit linistea cu o lovitura in catedra si a inceput sa ne explice activitatile pe care urma sa le facem.O excursie de 3 zile si doua nopti la mare.Nu mai fusesem niciodata acolo,desi,acum stiam ce este si imi doream mai mult ca orice sa vad un lac mai mare ca cel din parc.

Se raspandisera vorbe in toata scoala,cine nu mergea,o facea pentru ca avea treburi mai importante;fiind liceeni nu prea erau parinti care sa nu isi lase copiii intr-o excursie.Ca in fiecare zi,m-am dus la banca din spatele scolii,locul care stia mai multe barfe si mai multe secrete decat noi toti la un loc.Ceilalti ajunsesera de mult,ei nu mai stateau sa se gandeasca ce vor face in pauza,primul loc inspre care porneau era...banca.

-Mergeti?a intrebat Bella,una din prietenele noastre.

-Ce intrebare...

-Jeremy,daca mergi tu,banuiesc ca vine si Lamia.A spus Raven cu un zambet siret pe fata.

-Normal Raven!Si eu banuiesc ca daca vi si tu,vine si Abby,nu-i asa?a spus Jeremy,copiindu-i zambetul.

Atmosfera era din ce in ce mai tensionata asa ca nu am mai ramas acolo,am plecat prima,lasandu-i pe cei doi sa isi rezolve problemele.Ajunsa in clasa,m-am asezat la locul meu si nici ca m-am mai miscat de acolo ultimele doua ore,in ciuda eforturilor excursie si asa am fost in autobuz peste o saptamana.

Raven se asezase langa mine,care nu ma simteam prea bine si incercam sa adorm.La un moment dat,am simtit capul lui alunecand usor pe umarul meu si un fior mi-a ridicat parul de pe coada care se strecurase afara din pantaloni.Imediat ce am vazut am tresarit,trezindu-l pe Raven.Jeremy a observat imediat comportamentul meu si a gasit si cauza,asa ca s-a oferit sa stea el langa mine si chair daca colegul meu de scaun nu a vrut sa cedeze locul la inceput,s-au inteles ei cum s-au inteles.

Eu nu ma simteam bine deloc;imi era ameteala si ma durea burtica.In ciuda faptului ca toti colegii mei erau plini de energie de obicei,acum toti dormeau.Era ciudat,parca fusesera vrajiti.Ma temeam ca soferul sa nu adoarma si el si sa facem cumva accident.Jeremy observase de mult ca nu ma simt bine ,dar nu avusese curajul sa spuna nici un cuvant,pana cand,am simtit ca ma trage inspre el.Mi-a prins capul si mi l-a asezat in poala lui;inima mea exploda si aproape uitasem de durerea de burta,dar nu disparuse.A disparut odata ce Jeremy a inceput sa ma apese pe ea.Eram emotionata si nu stiam ce sa fac.Am inchis ochii.

Nu mai era nimeni in autobuz,eram doar eu,usor usor pana si autobuzul a disparut.Eram inconjurata de acelasi alb pur ca cel din oglinda.Auzeam o voce care ma tot striga,dar in ciuda faptului ca ma uitam peste tot,nu vedeam nimic.In fata mea a aparut un corb si ...Jeremy.Ma priveau adang.Corbul a facut un pas in fata transformandu-se in bunul meu prieten,Raven.Stateau unul langa altul fara sa spuna vreun cuvant.Deodata o crapatura a aparut in pamant si albul acela a fost invadat de un negru misterios.Cei doi mi-au intins mana exact cand crapatura din pamant i-a despartit.Negrul acela venea spre mine,eram ingrozita,imi era frica,Jeremy si Raven asteptau raspunsul meu cu mana intinsa,nu stiam ce sa fac,nu gaseam un raspuns,capul meu era plin de intrebari si vocea aceea care ma striga imi umplea capul cu si mai multe.

-Lamia,trezeste-te,am ajuns,Lamia!

-Ce?!am trtesarit eu la auzul vocii lui Jeremy,ma trezisem la realitate si confuza m-am ridicat de pe scaun si am iesit rapid din autobuz,inspirand adanc.

-Lamia,ce ai iti e rau?a intrebat Jeremy care ma prinsese din urma.

-Sunt bine,nu te ingrijora.