Era cândva ceață în sufletul meu ,
M-am tot luptat cu demoni ai fricii ,
Care mă trăgeau spre frumoase vicii ,
Și-am depășit acest greu !
Eu cred în șansa mea în viață .
Credința mea nu atârnă de un fir de ață !
Că visez minunate iluzii , mă numești visător .
Că-mi strig suferința și bucuria , mă numești instigator .
Că nu mă supun voinței comune , mă numești răzvrătitor .
Însă , în esență sunt un luptător !
Și voi ieși la final învingător !
Mi s-a întâmplat să mă pierd pe drumuri întortocheate
Și să cred în promisiuni deșarte ,
Dar după atâta rătăcire ,
Mi-am regăsit calea și am atins absoluta fericire .
Visător rămân în continuare ,
A cărui stea în întuneric aprinde întreaga zare .
