Datorie Italiana II

Prolog

Cu aproximativ două luni în urmă...

— Soția e moartă, mă informează evitându-mi privirea.

Pumnul meu se lovește cu forță în blatul mesei de lemn și înjur. Cu putere. Fiecare cuvânt pe care mi-l amintesc.

— Blake Mitchell a rămas paralizat de la brâu în jos, continuă cu raportul său.

Furia din interiorul meu îmi alimentează venele și simt cum am nevoie de o eliberare potrivită. Cum aș vrea să îl am în fața ochilor pe el, pentru a-mi goli cartușul în corpul lui mizerabil și trădător.

M-a bătut! Aveam totul atât de bine stabilit. Pachetul meu de cocaină ar fi ajuns în posesia lui Blake Mitchell și l-aș fi înfundat. Familia lui ar fi fost atât de disperată să îl salveze și ar fi căzut cu toții în capcana mea. Aproape i-am avut în mână și s-a dus dracului totul.

— Și fata?

Privirea îmi e fixată pe vârfurile pantofilor mei și îmi frâng degetele fără să îmi pese de articulațiile care pocnesc ușor.

— Câteva răni minore. Va fi externată în câteva zile.

Vincenzo continuă să stea așezat cu fundul pe masa de cafea, cu ochii pironiți pe mine. Așteaptă semnalul meu cu pistolul cu amortizor agățat între degete, pregătit să împuște detectivul.

— Cum s-a întâmplat? cer detaliile accidentului.

Bărbatul își drege glasul și îl aud cum înghite în sec. Dacă îmi fixez privirea pe el, o să își ude și pantalonii de frică.

— Veneau de la absolvirea domnișoarei Mitchell, își deschide gura. Blake Mitchell a forțat semaforul de la intersecția dintre străzile Lake și Wacker, iar acolo au fost loviți din plin. Mașina s-a rostogolit de câteva ori pe stradă și, în cele din urmă, s-a oprit într-un stâlp de iluminat.

— Cine conducea mașina care i-a lovit?

Înghite în sec. Cazzo!

— Nu... nu am reușit să aflu, rostește cu o voce slabă.

Vincenzo pufnește amuzat, dezaprobând din cap. Și el știe că dobitocul de lângă mine nu e de niciun ajutor. Nu a fost niciodată.

— Serviciile tale nu mai sunt necesare, rostesc cu ochii fixați pe prietenul meu.

Își ridică pistolul și, cu o singură lovitură, dărâmă trupul bărbatului la podea.

— Niciodată nu mi-a plăcut fața lui, rânjește în aceeași manieră ca fratele meu.

Ticăloși psihopați!

Îmi afund corpul tensionat în fotoliul din piele, apăsându-mi două degete pe tâmpla dreaptă, care-mi pulsează al naibii de tare. Trebuie să mă gândesc la o modalitate în care să întorc toată porcăria asta în favoarea mea. Dar cum dracu' să o fac? Mama e moartă, fiul paralizat și fiica complet inutilă. Niciodată nu am crezut că Justin e suficient de nebun, încât să își omoare propria familie. Dar planul său a eșuat lamentabil și, acum, eu sunt aici, înaintea lui. Și dacă nu mă gândesc la ceva repede, o să revină să termine slujba. Iar acum, cu siguranță, o va face cu propria sa mână.

— Drăguță prințesa, rostește Vincenzo cu ochii pe fotografia roșcatei.

O înșfacă din dosarul de lângă el, o analizează pentru câteva secunde, apoi se uită la mine.

— De ce n-o folosești pe ea? Fetele sunt o slăbiciune pentru tătici, nu?

Îmi deschid gura să îi spun cât de proastă e ideea asta, dar ceva mă împiedică să o fac. Cred că are dreptate. Unchiul Adriano a adorat-o pe Nina și ea a fost slăbiciunea familiei Ambrossi. La naiba, ea încă e veriga noastră slabă! Ar putea Libertine Mitchell să îl atragă pe tatăl ei în capcana mea?

— Ți-o poți imagina în patul tău, cu părul ăsta răsfirat pe cearșafurile albe? Cazzo! Eu, clar, aș vrea o tură cu ea, chicotește.

Sexul e ultima mea problemă în clipa asta. Dar Vincenzo are dreptate. Pot să mă folosesc de păpușica asta mică și firavă până când îl omor pe Justin Mitchell. Și, apoi, mă voi descotorosi și de ea. Clubul are mereu nevoie de noi angajate, oricum.

Îmi scot telefonul din buzunarul pantalonilor, caut numărul lui Cairo și aștept să îmi răspundă.

— Schimbare de planuri, spun imediat ce îi aud vocea somnoroasă.

— Sper că implică și niște sânge, mormăie cu un căscat.

După cum spuneam, dement. Îi explic rapid ce a mai rămas din familia Mitchell și ce plănuiesc să fac în continuare.

— Ar putea funcționa, rostește gânditor. Dar asta înseamnă că o aducem în casa noastră și ne expunem.

— Nu o să vorbească, îl asigur.

Trebuie să fie de-a dreptul inconștientă ca să încerce să fugă de mine sau să își dea drumul la gură.

— Vorbesc cu Nonno imediat ce se trezește. Nu face nimic imprudent până nu își dă acordul, mă avertizează.

— Da, tati, bombăn și îi închid în nas.

Îmi arunc telefonul pe masă cu un oftat puternic, apoi îmi lovesc capul de spătarul fotoliului.

Toate planurile mele s-au dus la naiba. Trădarea lui Justin e o noua pată neagră pe cazierul meu în fața membrilor din Cosa Nostra. L-am lăsat să scape cu toate secretele noastre, pe care le va cânta în colivia lui Castelinni. Trebuie să îl omor înainte să fim luați pe sus cu atacuri surpriză de către Camorra. Dacă planul ăsta cu fiica lui nu funcționează, nu cred voi putea să îmi spăl păcatele. Nu voi conduce niciodată.

— Cosimo l-a găsit, mă anunță prietenul meu.

Știam că nu va da greș. Cosimo e un afurisit de geniu când vine vorba de informatică și nimic nu e imposibil pentru el.

— Îl aduce chiar acum, rânjește cu ochii în telefonul său.

De obicei, nu împărtășesc mania pentru împrăștierea sângelui precum Vincenzo și Cairo. Prefer să mă joc cu victimele mele și să le duc spre moarte într-o manieră extrem de lentă.

Așa obțin și informațiile de la șobolanul care a provocat accidentul. E deja cu un picior în groapă, iar accidentul l-a lăsat cu un chip tumefiat și cu capul spart. După zece minute, timp în care îi arăt cât de priceput sunt în arta mânuirii cuțitului, începe să cânte precum un canar afurisit și îmi oferă toate detaliile, inclusiv cele pe care nu mi le doresc. Justin i-a trimis banii într-o geantă cu instrucțiuni clare despre misiunea sa. Nimeni nu trebuia să supraviețuiască. Dar individul nu a reușit să ducă misiunea la bun sfârșit și, astfel, mi-a oferit portița de scăpare.

Libertine Mitchell, bun venit în Cosa Nostra!