Nici macar nu i-am urat ''Ramas bun'',nici macar nu m-a lasat. Sa ii mai simt atigerea,sa ma mai onoreze odata cu prezenta lui calda sau sa imi mai atinga buzele inca odata chiar daca as fi stiut ca atunci cand se despart va fi pentru ultima oara si as fi simtit cum o parte din mine efectiv s-ar detasa,nici macar asta nu a putut face. S-a dus si atat. Probabil o iubeste,sper sa il faca fericit daca eu nu am putut. Cu toate acestea nu voiam sa se termine asa..eu lasata in urma,exact ca si o carte pe care ai arunca-o pentru ca nu ii intelegi titlul si nu iti starneste suficient interes incat sa te preocupi de ea macar pentru o secunda ,cu toate acestea cartea va ramane pe un raft ori intr-un sertar,insa fara sa primeasca prea multa atentie ba as putea spune chiar deloc,dezamagita si fara vointa de a se mai deschide in fata nimanui din cauza respingerii primite.
De ce mi-a scapat asa printre degete? Indiferenta lui,scaparile lui...parca simteam ca trebuia sa se intample ceva,stiam ca trecuse ceva timp de la ultima data in care am varsat lacrimi pentru el. Asa a si fost. M-a sunat. Avea aceeasi voce subtire si mangaitoare cu un strop de grosime ,pronuntarea cuvintelor era la fel de atent aleasa ca de obicei si cu un suflat usor care se auzea printre cuvinte,imi linistea sufletul. Ma pierdusem atat de tare in abisul sentimentelor fata de el incat nici nu mai eram atenta la ce anume vorbea,ma concentram doar pe felul in care vorbea din cauza faptului ca dusesem lipsa de mangaierea vocii lui de ceva timp.
Ma aflasem nu departe de casa atunci cand am primit apelul telefonic din partea lui asa ca am stat de vorba cu el pana am ajuns acasa. In momentul in care i-am zis ca trebuie sa inchid ,mi-a spus ca nu stie exact cand vom mai vorbi si va lasa timpul sa decida asta.Eu am adaugat pe un ton mai sever ,fiind deranjata de spusele lui si mai ales de tonalitatea lui brusca si dura pe care o folosise cand rostise aceste vorbe, ''Sper sa ai o noapte buna alaturi de persoana pe care sper ca o iubesti''
