Ultima oara cand am stat impreuna totul era decorat atat de perfect.Un amestec de vorbe frumoase iesind din gura unui om care transmitea atatea energii pozitive si linistea pustiului in care ne aflam aduceau bucuria in inima mea. Era destul de cald pentru o zi de Ianuarie dar vantul interveni imediat in acest fapt si readuse racoarea predestinata zilei respective precum si o ploaie usoara care insa nu ma afectase.Mereu mi-a facut placere sa stau in ploaie,sa culeg toti stropii parca rupti din cer si sa privesc oameni care se retrag spre casele lor ori spre un loc care sa ii scuteasca de a se uda din pricina ploii. Este adevarat ca nici eu personal nu agreez sa stau afara atunci cand ploua incredibil de exagerat insa o scuturare de lacrimi din partea norilor era binevenita.Am stat efectiv in ploaie,discutand si schimband subiectele foarte des ,ajungand la subiectul de perfectiune. El a inceput sa imi descrie ce exprima cuvantul acesta din punctul lui de vedere.
-Eu cred ca perfectiunea ,daca e sa o privim in alt mod,este felul in care te poti simti ,atunci cand mintea este pacalita intr-un mod viclean de inima si sfarseste prin a ramane paralizata,blocandu-se pe ideea de fericire,spuse el cu un ton increzator. Imediat ce a rostit propozitia m-am repezit sa adaug:
-Dar cand nu o mai simti?Cand in persoana in care ti-ai pus sufletul cu speranta de a se contopi cu al ei,nu se trezeste nici macar un sentiment de simpatie? Asta cum s-ar putea numi? Iti spun eu,tortura si pe langa asta eu sustin ca intai ar trebui sa traiesti cele mai imperfecte situatii ca sa stii ce este perfectul,ori noi suntem de prea putin timp prezenti pe pamant ca sa cugetam sa vorbim despre subiecte de genul.Dupa aceste vorbe rostite de mine,a ramas mut pentru aproape un minut ,timp in care se uita lung la mine apoi isi aprinse o tigara,trase cateva fumuri in liniste si fara sa vrea sa observ a incercat sa isi stearga lacrima din ochi.Bineinteles ca l-am zarit imediat si mi-am pus mana in mana lui ,spunandu-i ca orice ar fi starnit vorbele mele in sufletul lui,nu a fost cu intentie.In acel moment si-a ridicat ochii care erau atintiti spre pamant ,uitandu-se in ai mei.Avea o sclipire in privire,parca ar fi admirat un apus intr-o zi calda de iunie si apropiindu-se cu buzele lui de ale mele,ma saruta.Apoi departindu-si buzele de ale mele,facu o miscare prin care imi puse mainile in jurul gatului lui si ma imbratisa de parca ar fi ultima oara cand ne-am vedea si chiar asa a fost.
