Domnişoara (editare)

Juliet învinge

Juliet învinge

 O nouă zi s-a arătat în Londra, în prea frumoasa Londră din anii jazz-ului. Lorette, o brunetă frumoasă şi la fel de periculoasă era într-o cameră de hotel frumos renovată, mobilă veche şi lucruri  de care nu am mai auzit de pe vremea bunicului.

-Ne vedem mâine? O voce masculină se auzea de la capătul celălalt al camerei. O siluetă masculină a ieşit de după uşa maronie care despărţea camera în mai multe porţiuni. Ochii căprui şi părul brunet au apărut în faţa lui Lorette.

 Acesta a zâmbit şiret apoi s-a apropiat de el.

-Kay, scumpule, a început acesta blând ca o mamă care urmează să îşi certe copilul, ai înţeles greşit..., s-a apopiat de urechia acestuia, nu ne mai vedem. Buzele ei îi atingeau uşor lobul urechii.

  S-a îndepărtat într-un sfârşit de corpul bărbatului şi a ieşit pe uşă împreună cu blana ei neagră şi geanta sângerie.

-Tu plăteşti! S-a auzit vocea femeii din liftul acre tocmai pleca.

Kay a rămas în tocul uşii uitându-se cum pleacă liftul.

  O uşă din faţa acestuia s-a deschis. O femeie la 30 şi ceva de ani a ieşit. S-a uitat la bărbat cu ochii mari apoi i-a acoperit cu palma.

-Dumnezeule mare! Pune ceva pe tine! Bărbatul nostru avea doar un prosop alb în jurul taliei.  Femeia plecă bombănind iar bărbatul a închis uşa cu putere în urma lui.

 Era ora 14, o zi de luni.

  Lorette împreună cu Jessica s-au întâlnit în aceeaşi clădire părăsită pe care au vizitat-o şi în seara crimei. Mikel a avut deja o înmormântare la care Lorette a participat. Dacă Mikel ar mai fi printre noi, nu s-ar fii bucurat dacă ucigaşa lui ar participa la înmormântare.

-Câte zile mai avem? A întrebat Lorette care era cu ochii într-o hartă.

-Trei. Nici una în minus sau în plus. Trei. Dacă nu acţionăm din timp, Jessica a făcut o pauză apoi a continuat după un oftat, ei o să afle. O să afle de tot, Lor! De toate crimele. Şi nu scăpăm numai cu doi ani de închisoare aici. Şti în ce ne-am băgat da?

Lorette a ridicat privirea. Ochii căprui au întâlnit jadul din privirea roşcatei.

-Dar mai ştiu şi care e marele premiu. Tu ai uitat cumva? Un mic zâmbet inocent şi probabil şiret s-a plasat pe faţa roşcatei.

-Cum aş putea uita aşa ceva? Dar nu am uitat nici ce s-ar întâmpla dacă Eve sau Juliet, ori chiar Edward ar afla de ceea ce punem noi la cale! Nu uita asta...

Lorette a intervenit imediar, nelăsându-şi prietena să termine ce avea de zis.

-Cu cât ne mişcăm mai rapid, cu atât mai mult scăpăm de probleme! A început să strige bruneta. Cu atât mai mult, am, avem totul sub control. Când ajunge Zac în Londra? A continuat acesta în timp ce privea din nou în hartă.

-Joi, este în Rusia acum. Are tot ceea ce ne trebuie.

-Trebuie să ajungă poimâine. Miercuri.

Lorette a rostit acestea calmă, a împăturit harta, şi-a luat haina, poşeta apoi a dat de ochii Jessicăi.

-În seara asta la Lord John. Bine?

-Sigur. Jessica a zâmbit apoi s-a întors către niste foi dezordonate.

Era ora 18, ora la care Jessica şi Lorette aveau să se întâlnescă la Lord John. Mulţimea se îngrămădea în frumosul bar. Jazz-ul se auzea încă de la intrare. Cele două femei au intrat în bar. Singurele locuri libere erau lângă barman. S-au privit odată, apoi au dat apobator din cap. S-au îndreptat spre cele trei scaune libere.

-Ai mai vorbit cu Zac? A început Lorette conversaţia.

-Nu, nu de ieri. A răspuns Jessica în timp ce făcea semn spre barman.

-Nu ai mai vorbit cu el de o zi ... şi este în Rusia... Nu a descoperit nimeni de ceea ce se ocupă, nu-i aşa?

Jessica se crispă.

-Nu, Doamne, nu! Dacă el păţeşte ceva, şi noi o să păţim, Lor. Şti bine asta. O să încerc să iau legătura cu el în seara asta. Stai liniştită. O să fie... Roşcata a făcut ochii mari în timp ce doi jandarmi intrau în bar. Căutau ceva, sau pe cineva. Lor, poate că Zac chiar a păţit ceva. Lorette a întors capul. I-a văzut. Dar le-a mai văzut şi pe Juliet şi Eve lângă ei. Când privirile lor s-au întâlnit, blonda a zâmbit. Era un zâmbet victorios şi plin de ură.

-Ele, ele sunt Lorette Brown şi Jessica McFail. A rostit Juliet în timp ce arăta spre cele două domnişoare de la bar.

-Poartă-te normal Lorette, poartă-te normal ca şi cum nu ai nici cea mai vagă idee despre ce este vorba. Normal. A şoptit Jessica.