Eu: - Poate pentru ca e impaiata? Intreb dupa care incep sa rad ca retardata fugind jos in living.
J: - Stii ca te voi prinde, nu? Spune el parca amenintandu-ma ca imi va face cine stie ce.
Eu: - Sa te vad, Bieber! Spun incepand sa alerg din nou prin living cat ma tineau picioarele.
Dupa cateva minute de alergat se aude soneria, aceasta intrerupandu-ne activitatea. Cu pasi repezi ma indrpt catre usa de la intrare fiind urmata de Justin. Usa fiind deschisa o observ pe mama.
Eu: - Mami! Strig si luand-o in brate si strangad-o cu mica putere ce mai ramasese.
M: - Buna , copii! Spune intrand in casa.
J: - Sarut mana doamna Smith. Spune Justin politicos.
Eu: - Deci? Ce mai faci? Si ce mi-ai adus? O intreb curioasa, ochii fiindu-mi antintiti catre punga de cadou din mana mamei.
M: - O sa vezi cand o sa te uiti . Eu acum trebuie sa plec. Am foarte multa treaba la serviciu, scumpo. Pa Adina, pa Justin. Sa fiti cuminti. Spune iesind pe usa foarte repde si foarte grabita.
Curioasa, bag mana in punga si scot de acolo o poza inramata numindu-se tablou. In acel tablou se flau trei persoane. O femeie care semana cu mine, un barbat care semana tot cu mine si o copila care semana foarte mult cu mine. Ma ridic grabita de pe canapea si urc scarile care duc in camera mea. Deschid usa si iau o poza de pe birou cu mine de cand aveam vreo 4-5 anisori. La jumatatea scarilor il vad pe Justin cum studiaza acea poza din spatele sticlei ce o acoperea. Vazandu-ma acesta, imi da tabloul iar eu compar copila din poza luata din camera mea cu poza adusa de mama.
Mi-am mai aruncat o data ochii prin punga si am observat o scrisoare. M-am uitat catre Justin care dadea din cap afirmativ asupra scrisorii ce trebuia sa o citesc. Nu am mai stat pe ganduri si am inceput sa o citesc.
,, Draga Adina, poate ca acum a venit momentul sa iti spunem adevarul. Adevarul ascuns timp de 18 ani, timp in care tu ai crescut alaturi de noi. Acel adevar este ca noi nu suntem parintii tai biologici, noi suntem parintii tai adoptivi. Noi si parintii tai biologici am hotarat sa ne intalnim toi in resturanul Subway din centrul orasului pentru a-ti spune totul detaliat. Te asteptam la ora 19:00.
Cu drag, domnul si doamna Smith.
Am lasat scrisoarea jos si m-am asezat pe canapea. Cum au putu sa imi ascunda asta? Cum au putut sa ma minta in halul asta timp de 18 ani, timp in care eu i-am iubit si i-am respectat. Am auzit cum usa de la etaj se deschisese. Asta inseamna ca Amy si Ryan s-au trezit dar prea putin imi pasa. Am inceput sa plang in hohote si sughitand in acelasi timp. Doare al dracului de tare sa aflii ca ai fost adoptat si ca ai fost mintit in acesti 18 ani de viata plini de zambete lacrimi si toate momentele petrecute cu "familia,, ta.
Amy: - Adina!! Ce ai patit? De ce plangi? Intreaba ea venind spre mine.
Eu, nezicandu-i nimic i-am dat scrisoarea si a citit-o. Dupa ce a citit-o m-a luat in brate eu incepand sa plang si mai tare. Am rupt imbratisarea si am fugit in camera mea trantind usa cu putere. M-am asezat intr-un colt al camerei si mi-am starns genunchii la piept neincetand sa plang.
~ Perspectiva lui Justin ~
Am vazut-o pe Adina cum se duce sus plangand. Am luat si eu scrisoarea si am citit-o. Nu imi venea sa cred. Adina era adoptata. M-am dus dupa ea in camera si am vazut-o intr-un colt al camerei plangad. M-am asezat langa ea si am mangaiat-o pe spate. Ea a ridicat capul si s-a uitat la mine. Observam durerea ce se afla acum in ochii ei si sunt sigur ca i-a picat greu ceea ce a aflat si sunt sigur ca o doare sufletul. Am luat-o in brate luandu-ma si ea in brate.
Eu: - O sa fie bine. Sunt aici. Nu mai plange, te rog. Mi se rupe inima in bucatele sa te vad ca suferi, si nu vreau. Te iubesc si vreau sa te vad zambind de acum incolo. Timpul le va rezolva pe toate. Stiu ca iti e greu si ca te doare.
A: - Si eu te iubesc. Si iti multumesc ca imi esti alaturi si ca ma ajuti sa trec peste asta dar e atat de greu sa aflii si atat de greu sa uiti acele cuvine scrise pe amarata aia de scrisoare incat imi vine sa fac orice ca acest moment sa fie doar un vis. Orice. Spune ea ridicanu-si capulsi stergandu-si lacrimile.
Eu: - Te vei duce la restaurant? O inteb vizibil curios.
A: - Da, ma voi duce. Vreau sa lamuresc toata chesti asta si sa trec peste. Vrei sa ma duci tu ? Intreaba in timp ce isi cauta o tinuta pentru diseara.
Eu: - Sigur. Ii spun punandu-i mainile pe solduri si intocand-o cu fata catre mine apoi dandu-i un sarut.
~ Perspectiva Adinei ~
J: - Sigur. Spune el punandu-si mainile pe soldurile mele intorcandu-ma, apoi dandu-mi un sarut.
*********
Eu: - Esti gata? Il intrep pe Justin in timp ce imi aranjam rochita.
J: - Da. Zice luandu-ma de mana apoi mergand spre usa de la intrare.
Odata ajunsi la masina am intrat, Justin deschizandu-mi poriera apoi a intrat si el. A porint motorul apoi mornind catre restaurantul Subway. Cand am ajuns Justin mi-a dat un sarut apoi eu am iesit din masina, indreptandu-ma catre intrarea restauranului. Am intrat inauntru privind in jur dupa parintii mei. Observandu-i am pasit lenesa catre ei. La masa erau parintii mei adoptivi si parintii Amaliei !? Ce cauta ei aici?
Eu: - Buna seara. Spun politicoasa asezandu-ma pe scaunul care se afla in jurul mesei.
Ei: - Buna seara. Spun toti in acelasi timp de parca am fi la cor. Asta va fi o seara lunga....
~ Dupa cina ~
Mesaj de la Justin: ,, Unde esti? Vin sa te iau sau vii cu parintii tai? "
Mesaj catre Justin : ,, Sunt in masina cu ai mei. Vin cu ei. Ne vedem acasa. "
Eu: - Puteti merge mai incet, va rog? Mi se face rau. Spun eu catre domnul Smith care parea ca nu ma asculta si marea viteza din ce in ce mai mult.
Mi-am aruncat ochii spre parbriz si am vazut doar un tir care se apropia de noi cu o viteza la fel de mare ca a noastra. De atunci totul a fost negru...
Va urma...
Pufuleeeti!!!! Ce faaceti?? Sper ca binee!! Am pus si acest capitol si vreau sa vad parerile voastre bune sau rele. Deeeci acest capitol este cel mai luuuung dintre toate, asa cum v-am promis nu? Scuzati eventualele greseli si ne vom mai citi si alta data cu urmatorul capitol. Siiiiiii vreau sa va cer scuze, pentru ca am postat asa de tarziu acest capitol. Dar a meritat pentru ca de o saptamana si ceva scriu l;a el si tocmai azi l-am terminat. NU UITATI CA VA IUBEESC!! ♥♥♥♥♥♥
