Perspectiva Adinei
Cerul senin este acum acoperit de o mare de nori cenusii. Semn ca ploaia va incepe curand. Tunetele se aud din departare iar vantul bate usor, dandu-mi o stare de liniste. Soarele incepe sa se ascunda iar norii sa se apropie din ce in ce mai mult. Cu toate ca a trecut o saptamana si cateva zile de la accident, parintii mei adoptivi sunt in stare grava la spital. Chiar daca m-au mintit timp de optsprezece ani i-am iertat. Nu pot sta suparata pe ei. Nu sunt ei parintii biologigi dar ii respect pentru ca m-au crescut atatia ani si mi-au suportat toate trasnaile si mi-au fost alaturi mereu. Sincera sa fiu, Ami a fost foarte fericita cand a aflat ca parintii ei sunt si parintii mei. Pe o parte ma bucur pentru ca in sfarsit am o familie adevarata si ca totul este normal. Pe cealalta parte nu ma bucur. O sa fiu nevoita sa ma mut cu Ami si parintii nostri imediat ce domnul si doamna Smith ies din spital. Nu as vrea sa ma mut. Sunt obisnuita cu ei, am crescut alaturi de ei si am invatat primii pasi cu ei.Niste voci se aud de la parter semn ca am parte de musafiri nepoftiti.
Ami: - Adina! Unde esti? Vocea surorii mele se aude de la parter.
Eu: - Vin acum! Spun iesind din camera, indreptandu-ma spre scari.
Ajungand jos ma indrept catre living. Pe canapea zaresc o silueta feminina alaturi de o alta slueta masculina. Fiind observata de Ami, aceasta se ridica incercad sa ascunda acea silueta masculina ce se afla in spatle ei. Incep sa zambesc ca proasta dandu-mi seama de persoana care se ascunde in spatele ei. Ami se da la o parte lasandu-ma sa il observ pe Justin. In mana stanga avea un buchet mare de trandafiri rosii, iar in mana dreapta un ursulet alb, micut ce in mijloc avea o inima rosie. Pe acea inimioara scria cu alb
'Te iubesc!'. Si-a deschis bratele si m-a cuprins intr-o imbratisare calduroasa de care mi-a fost foarte dor. Mi-am mutat privireaa spre Ami, care se afla in stanga noastra. Avea telefonul indteptat spre noi, dandu-mi de inteles ca vrea sa ne faca o poza.Vazand ca blitul se aprinde mi-am bagat rapid capul in pieptul lui Justin, acesta chicotind.
Deeeeeci... fara deci. Ce faceti?? Esteti bine?? Cum o mai duceti?? Va rog sa ma iertati ca nu am mai postat de ceva vreme, dar pur si simplu nu am avut idei. Sper sa nu va suparati pe mine ca acest capitol este fooooaaarte scurt..
Siiiiii va multumesc ca imi cititi cartea. Sper sa fiti alaturi de mine si la capitolele viitoare. Nu uitati ca va iubeesc pe toti si toate!!!!
Byye!! ♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡♡
