Marauders || James și sora geamănă

1.despărțirea

Totul începe Într-o lume a magiei unde totul e Într-o dezordine,unde oameni ce nu știau de existența acestui magic loc se numeau încuiați. Într-o familie de vrăjitori pur-sânge se nasc 2 gemenilor al căror părinți erau Leamont și Euphemia Potter. Cei 2 gemeni James și Olimphia se înțelegeau foarte bine însă la vârsta de 4 ani fetița a fost nevoită să fie îndepărtată de fratele acesteia. Despărțirea a durut dar motivul acesteia era și mai dureros...un vrăjitor malefic strângea adepți iar Oli se întâmplase să fie o vrăjitoare cu o putere puternica care nici vrăjitorul de temut nu o avea. Odată la 100 de ani se năștea un copil cu această putere. În zilele acestea mai erau doar 2 vrăjitori cu aceasta putere...Albus Dumbledore directorul scolii de magie Hogwarts și Olimphia. Părinți acesteia au fost nevoiți să o trimită la Durmstang școala pentru vrăjitori cu sânge-pur și reci în timp ce James mergea la Hogwarts unde nici un pericol nu îl păștea. Acesta se gândea mereu la sora lui însă părinți au refuzat sa o aducă pe Olimphia acasă. Fata a fost chinuită și biciuita de-a lungul timpului însă la vârsta de 14 ani a aflat că părinți ei au murit. Știind că probabil fratele ei o aștepta și acum, Olimphia a decis că îi va fi mai ușor să plece de la Durmstang dacă va fi exmatriculată aceasta a incendiat un pat din dormitoarele băieților și examenele celor din anul 7. Dorința acesteia se îndeplinise nu chiar așa Cum se aștepta dar a reușit...a reușit să își revadă fratele după 10 ani.

-Nu pot să cred că piticania asta trădătoare de sânge a stricat toată armonia școlii.Spusese directorul Școlii Durmstang neprietenos ca în totdeauna.
-Să îi scriem lui Albus Dumbledore domnule? Până la urmă el a adus fata împreună cu părinții acesteia care țin să vă anunț că au murit în urmă cu două luni. murmură ajutorul directorului
-îi voi scrie chiar în acest moment ca la sfârșitul săptămânii să fie aici pentru a o lua pe Potter.spuse directorul mai îngâmfat ca niciodată

***

Dragă Albus,

Cu o deosebită plăcere sper să fii bine!Acum 10 ani ai adus împreună cu familia Potter o fetiță...Olimphia Potter. Voi presupune și sper să fie adevărat că aceasta a avut o perioadă grea din cauza decesului părinților săi, aceasta a făcut rele stricând toată armonia,în 3 zile are dezbaterea pentru a se decide dacă aceasta va fi sau nu exmatriculată aș fi deosebit de încântat dacă la sfârșitul săptămânii ai veni pentru transferul fetei știu că nu s-a decis încă exmatricularea dar am fost informat că in mare parte cei ce vor participa la dezbatere vor ca fata să plece
Cu drag, vechiul tău prieten Igor Karkaroff

Revenim la Olimphia adică eu probabil Vă așteptați doar la cineva fictiv însă eu voi povesti de aici. Încă eram în dormitorul meu, Igor a ales să mă țină închisă în dormitor timp de 2 săptămâni pentru ca rănile provocate de biciul cu care ne lovea să se vindece. Mă amenințase că dacă la apariția faimosului Dumbledore îmi voi arăta durerea provocată de biciurile lor mă va găsi și îmi va arăta că nu voi mai scăpa cu viață. Eu îl ascultasem,știu că nu par un copil ascultător însă toate astea sunt datorită faptului că vreau să îmi revăd fratele iar dacă Dumbledore e la fel de deștept Cum se zvonește și va realiza asta am să scap din acest coșmar. Prietenului meu cel mai bun Alexander i se interzise ca în ultimele zile să mă vadă. Venea în fiecare seară și se așeza pe jos în fața ușii pentru a se asigura că sunt bine.

***

-oh, Alex tare aș vrea să te ajut în acest moment să îți curăț rănile dar sunt închisă aici. Spun eu printre lacrimile care nu se opreau.
-Nu plânge Oli în curând vei avea o viață mai bună alături de fratele tău. Eu voi fi bine, poate voi reuși să mă calmez atunci când mă voi transforma. Însă nu asta e cea ce ție trebuie să îți pese,ne vom asigura să părăsești locul ăsta îngrozitor. Până la urmă sunt un vârcolac nu îmi va fi greu sunt învățat cu duritatea însă tu ești doar o scumpete de vrăjitoare , nu meriți să crești în locul ăsta plin de băieți.spuse Alex și el plângând.
-vei fi mereu în inima mea păcat că nu putem face ceva ce să nu ducă uitării acestei prietenii.spun eu acum cu glasul tremurând.
-Cine spune că nu..?spuse el
Imediat după asta îl aud spunând o vrajă
-acum vom rămâne pe vecie prieteni...Acesta îmi oferă un medalion pe sub ușă...eu nu îl voi da jos niciodată însă sper să îl accepți și să îți aduci aminte mereu cât de mult te iubesc tovarășa mea.
-este minunat Alex, și eu te voi iubi pentru totdeauna tovarășe
Se auzeau voci apropiinduse de locul unde noi eram,am realizat ca e un elf de casă care urma să îmi aducă cina. Îi spun Prietenului meu să plece iar acesta așa face. Mă așez în pat pentru a putea să dau impresia că nu m-am ridicat deloc. Intră o elfa părea obosită așa că îi inmanez ceva de mâncare.
-oh nu, dacă stăpânul află că i-au ceva mă va lovi din nou.
-stăpânul nu va afla te asigur eu. Îi spun zambindui calm
-Missy Vă mulțumește domnișoară!
Îi încuvințez din cap zâmbind iar aceasta dintr-un pocnet de degete dispare.
Mănânc iar apoi fac ce fac de obicei în fiecare zi...îmi verific rănile. Mai era o vânătaie care nu părea să se vindece prea rapid.