Nu ma pot opri ... nu mai suport gandul ca nu mai esti langa mine , ca nu mai pot vorbi cu tine ... dar cel mai mult ma doare faptul ca ma urasti ... acest lucru imi mananca sufletul pe dinauntru ... nu pot sa cred ca toate lucrurile alea le-ai spus chiar tu ... tu care erai universul meu , care insemnai totul pentru mine ! Dar cu toate pe care le-ai facut nu pot sa incetez sa tin la tine ... sa te iubesc ! Nici nu ai idee cat de multe lacrimi s-au scurs azi-noapte pe obrajii mei ... dar tu probabil ai dormit linistit , cu inima impacata , probabil nici o secunda nu ai pierdut gandindu-te la mine ieri ... Oare te-ai gandit vreodata la mine , asa cum ma gandesc eu ?! Nu pot sa cred ca de data asta chiar s-a terminat , ca nu o sa fie niciodata ca inainte . Nu suport acest gand . Cu toate ca int-un fel te urasc , somn usor !
Imi pare rau pentru capitolul asta dar trebuia publicat , ly ♡
