Cateodata iti e dor ... dor de totul , dor de el , dor de soare , dor de vantul care imi atinge delicat obrajii , dor de casa , de mama , de tata , de tot ... Vreau sa fie ca atunci , exact asa , era perfect .... atunci nu mi am dat seama ca era TOTUL , tot ce aveam nevoie , era paradisul . Dar , nu am realizat , nu am apreciat indeajuns . Acum inteleg , era paradisul ...
Scuze ca nu am mai postat multumesc de incurajari . Capitolul asta l-am scris chiar eu , sper ca v-a placut ,am scris tot ce mi-a venit in minte , multumesc ca imi cititi randuriille astea banale in care eu pun mult suflet
