Prin acest capitol vreau sa va "sfatuiesc" in legatura cu impulsurile nervoase.
Stiti voi acele sentiment de furie cand vii suparat de la scoala dupa ce ai luat o nota mica sau ai facut alta prostie si ajungi acasa iar atunci cand intri in camera/bucatarie/sufragerie te cearta ai tai din prima in legatura cu un chiul,o bataie in general o patanie intamplata.
E ok,te cearta 2,3,4,5,10,15,30 de minute,si deja se repeta si devii neatent si atunci izbucnesti de nervi si tipi la ai tai,asta e reactia nirmala pentru noi, dar pentru parinti asta este un fel de jignire,si te cearta deoarece ei incep ceva de genu':"Asa te-am crescut eu??Zice lumea care te aude ca nu ti-am dat cei 7 ani de acasa..."
Mie unuia mi-ar fii rusine si daca as putra as intra in pamant de rusine...
Aceste certuri pentru ei sunt ca o jignire,ca o multumire pentru ca te-au crescut si ti-au dat o educatie si pe ei ii doare orice cuvant ai scoate pe gura.
Dar,eu merg dupa un principiu:"Rau cu rau,dar mai rau este fara rau"...Analizeaza acesta expresie si gandestete daca nu ai avea cu cine sa te certi,recunoaste greseala si incearca pe viitor sa nu o mai repeti"Prost nu e ala care da intr-o groapa,prost e ala care da de 2-3-4....ori in aceeasi groapa".
Gandestete cum ar fii daca nu ai avea cu cine sa te certi...Eu unu nu as putea traii...
Sper sa nu ma certati pentru chestiile spuse anterior dar,acesta este purul adevar.
Ceau.
