Capitolul 40:" Boston."
RAINER
Uitase din nou ce voia să îmi spună. Normal că uitase.
Am ajutat-o să ajungă în pat și refuza din nou să mă lase să plec.— Voiam să îți spun ceva, a început ea din nou, încercând să se ridice din pat. Am împins-o ușor în umăr și am privit cum cădea pe perne râzând.
— Poți să îmi spui mâine, i-am zis încercând să o descalț.
— Schimbă-mi hainele.
Am vrut să o refuz și probabil asta trebuia să fac, dar în loc să spun un afurisit de cuvânt, am ridicat-o în picioare sprijinind-o de perete și i-am îndepărtat părul peste umăr. Imediat ce i-am tras fermoarul rochiei, ea a lasat-o să cadă pe podea apoi s-a întors spre mine.
— Hainele mele, mi-a spus făcându-mi semn din cap spre unul dintre fotolii.
La naiba cu hainele ei!— Nu ai nevoie de haine, i-am spus.
S-a încruntat pentru o secundă, însă nu s-a împotrivit. În schimb, s-a așezat pe pat și s-a întors cu spatele la mine probabil așteptând să mă așez lângă ea.
Mi-am aruncat jacheta și tricoul pe scaun, apoi am ieșit din dormitor căutând într-unul dintre cabinetele din baie, pastilele pe care presimțeam că o să o oblig să le ia.— Rainer, am nevoie de apă, am auzit-o strigând. Nu i-am răspuns, făcand-o să mă strige din nou.
După aproape încă cinci minute m-am uitat în oglindă și am observat-o stând in spatele meu.— Mă duc să beau apă, m-a anunțat ea făcând semn spre bucătărie. Brusc, s-a întors cu spatele lovindu-se cu fruntea de ușă.
M-am grăbit să o ajut înainte să cadă și sa se lovească și de podea însă observasem că ea stătea cu ochii închiși, râzând.— Cine a pus ușa acolo? A râs din nou.
Am așezat-o din nou pe pat și i-am înmânat paharul de apă și pastila.— Aș vrea să te lovesc chiar acum.
I-am ignorat comentariul și m-am asezat lângă ea încercând să o privesc. Arâta teribil. Arâta teribil de frumos. Iubeam să am grijă de ea, la naiba, însă era singurul lucru la care nu mă descurcam îndeajuns de bine.— Nu te mai uita la mine când sunt beată, mi-a spus ea așezându-se înapoi pe pernă cu spatele la mine.
Am lăsat-o să doarmă, privind-o câteva secunde înainte să mă întorc cu spatele la ea.
— Trebuie să mă întorc în Boston, am auzit-o mormăit.
Am încercat să mă gândesc la ce tocmai spusese, dar, la naiba, nu voiam să îi reproșez a doua zi că singurul moment când îmi poate spune ceva important este atunci când bea.A doua zi, am deschis ochii când am simțit că Rylee nu mai era lângă mine și m-am ridicat sprijinindu-mă de coate, așteptând să se întoarcă.
"Trebuie să mă întorc în Boston."— De ce mă doare capul? i-am auzit vocea în timp ce ea ieșea din baie.
Avea un prosop negru înfășurat în jurul corpului și părul ud, semn că tocmai ieșise din duș.— Te-ai lovit aseară, i-am spus scurt.
"Mă întorc în Boston."
Mi-a afișat un zâmbet apoi s-a întors spre dulap și si-a schimbat hainele. Era tăcută și puteam să jur că se gândea la același lucru ca mine.
CITEȘTI
Before we go
RomanceVOLUMUL II "Pentru a da piept cu viața, trebuie mai întâi să înfruntăm moartea." Rylee Pirce, obișnuia să împartă zâmbete in stânga si in dreapta. Obișnuia să fie fericită si sa vadă tot ce era mai bun in oameni. Iubind pericolul, Rylee al...