Capitolul 1 Nu se poate!

87 6 2
                                    

Mi-a fost frica de ziua asta. Mereu. In aceasta lume, nu iti alegi propriul drum. Lasi Guvernul sa hotarasca. La festivitate trebuie sa taci si sa inghiti ce spun inaltii statului.
Ma trezesc, ma spal si merg la micul dejun.
- Ai emotii? ma intreaba mama.
- Nu.
-Bun. Pentru ca nu te duci. a spus ea repede
- Ha? E o gluma sau ce?
- vorbesc serios, acum asculta-ma cu atentie. Trebuie sa fugi. Eu si tatal tau ne-am gandit mult la asta si credem a ai fi in siguranta la unchiul Henric.
Unchiul Henric era un om bun. Foarte bun. Eram confuza, dar m-am linistit cand a venit vorba de el, e foarte grijuliu si amabil, mereu m-a inteles si m-a sprijinit.
- Dar de ce toate astea? am spus aproape plangand. Era prea brusc.
- Vanessa, tu nu apartii acestei societati, tu esti .. Altfel. Ai puteri oe care altii nu le au, unii se tem de tine si de abilitatile tale. Azi daca te vei prezenta acolo, vor descoperi si nu vor ezita sa te omoare.
- Dar...
- Nu. Acum trebuie sa pleci. Vreau sa stii ca eu si tatal tau te iubim. Saluta-l pe unchiul Roger.
Tata ma astepta in masina, bagajele imi erau facute. M-am urcat. Am iesit din oras. Mama mi-a facut cu mana. O lacrima si-a croit drum pe obrazul meu. Totul s-a intamplat prea repede...

Cioburi de intunericUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum