Cioburi de intuneric

Capitolul 2 Rapirea

Tata mergea cu viteza. Ma simteam urmarita. Cred ca deja aflasera ca sunt diferita.
Ma gandeam la tot ce ma lega de acel oras. Atatea amintiri frumoase. And masina s-a oprit brusc. Nu am apuatsa intreb ce sa intampla. Niste mascati s-au dat jos din masina neagra abia parcata langa a tatei. Au schimbat doua vorbe, apoi s-au uitat la mine. Au soptit doua vorbe si m-au scos din masina. Privirea mi s-a incetosat...

***

M-am trezit intr-o camera mare. De pe hol se auzeau sunete. Oameni care vorbeau, pasi... Un om inarmat m-a luat de brat si m-a dus intr-o camera ca cele din filmele politiste unde interogau suspectii. In fata mea statea o doamne draguta. Era frumos aranjata si parea desteapta. Prea desteapta. Am fost asezata pe scaunul din fata ei.
-Cred ca stii cine, sau ce esti. Nu e vina ta ca te-ai nascut asa. Dar trebuie sa intelegi ca odata ce esti lasata pe maini gresite, ai putea deveni un pericol. Trebuie sa te alaturi noua. Daca o faci, totul va fi asa cum vrei tu. Nu vei mai avea aceste puteri ciudate si obositoare, vei trai normal si vei avea o viata ca toti ceilalti. Te lasam sa alegi. a spus femeia cu o voce blanda.
-Si daca nu vreau?am spus, si imediat zambetul prefacut i s-a sters de pe fata.
- Ei bine, atunci nu vom avea de ales.
I-a facut semn din cap unuia dintre paznici. Acesta a intrat, si-a scos arma si mi-a pus-o la ceafa.
- O ultima sansa. Te mai intreb o singura data. Te alaturi noua, sau nu?
In acel moment, peivirea mea plina de ura s-a mutat atre peretele tocmai distrus. Trei oameni - un baiat si doua fete- cam de varsta mea am intrat inarmati si i-au impuscat pe toti sin camera si de afara. Femeia a reusit sa scape. Baiatul m-a luat de mana. Mi-a strigat "fugi!" si m-a luat dupa el afara. M-am uitat in ochii lui. Daca nu m-ar fu tras cu putere, as fi ramas acolo inca incercand sa-mi amintesc cum ma cheama. Am inceput sa fug cu ei. Am ajuns in adancul padurii, unde era o cladire uriasa in forma de cupola. De acolo am incetinit. Cand am intrat, toaa lumea s-a dat la o parte si ne-a lasat sa trecem. Toti se uitau laine ca si cum ar fi omorat pe cineva. Una dintre fetele care m-a salvat a venit la mine.
- Nu te speria, sunt prietenosi. Cateodata.
M-au condus intr-o camera frumoasa, cu tapet colorat. Arata de parca o fetita de 6 ani ar fi locuit acolo, dar e mai bine decat nimic.
- Fa-te comoda, ne vedem la cina in 15 minute.
Fetele au plecat. Dar baiatul a ramas. A intrat si a inchis usa dupa el. Ma pricea ciudat.