Eram la univiversitate și era ploaie.Ma duceam prin ploaie și cineva cu o umbrela vine lângă mine și mergem impreuna acasă la mine și eu aveam și nu eram căsătorită.
Când aveam 18 ani sau 19 ani mă simțisem altfel pe lângă ei. Când mergem pe stradă toți aruncau cu hârtii în mine din cauză că mă simțisem singură. Și fără ca nimeni să mă ajuti și de câte ori eu facem câte ceva și pe ei nu e interesau nimica. Eram o fată de liceu și intr-o zi toți se poratau urât cu mine și când eram în preajma lor și pentru ei eram emo adică aia care nu poate vorbi calumea cu oamenii și mă simțisem unpic ofensată de ceilalți din jurul meu. Mă duceam în fiecare zi la școala să învăț și toți se uitau la mine și se portau de parcă eu n-aș există de orice eu mă simțisem singură pe sine și-am început să plâng și acelea lacrimi erau adevărate și nimeni nu le observa.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După câteva zile de școala și-am început să fug de acolo și am fugit departi de locul ala și m-am săturat de scoala aia și m-am dus înspre o bară și mă țineam de ea strâns și m-am urcat sus pe bară și-am căzut jos și cineva mo prins că să nu fac aia. Ești bine - Anonimus Da sunt bine - Nata Se vede de pe ochii tăi că nu ești bine - Anonimus Păi am scăpat de scoala și mă ascundeam aici în locul meu preferat - Nata Bun te înțeleg și nu e o scuză să te duc la mine acasă. Acasă la el. Și el mi-o deshis ușa și-am intrat înăutru împreună și el mi-o dat nești haine să mă schimb și m-am schimbat în camera lui și am început sa povestim și să ne facem comuzi să ne uităm la un serial. Asta-i tot. Va urma!
