Jocul aducător de păcate

Capitolul 8

Furtunos, pe usa intra Esme. N-am avut timp de gândire și aproape picam daca cineva nu mă prindea de talie. Sunt trasa la ea in brațe.

Câteva secunde mi-au trebuit să realizez unde sunt, am incercat sa scap de brațele ei dar nu am reușit.

"Are putere, nu zău."

- Rose, uită-te la mine. Spune cu o voce destul de tristă. Dar de ce?

Nu ii fac pe plac. Îi răspund doar cu o mișcare a capului, negativă.

Iarăși incepe sa strângă dar într-un mod bun, mă strânge drăgăstos în brațe.
Primul meu instinct este sa o stâng, la rândul meu, în brațe. Dar mă opresc, nu merita așa ceva.

- Îmi pare rău, îmi spune cu capul așezat pe umărul meu. Respirația ei care îmi atinge gatul mă excită.

"Ridică capul de acolo" îmi spun în gând, că n-am curaj sa îi spun în fața. Oricât de supărată as fi fata asta are un efect puternic asupra mea.

- Esme, mă poți lăsa, te rog.

Nu mă ascultă și mă strânge mai tare în brațe. As vrea sa stau aici o veșnicie, dar nu pot lăsa garda jos, nu acum.

- Esme, te rog. Sunt in așteptare daca vrei vorbim după ce vin. Promit.

Cred că fac o greșeală că promit, mă simt ciudat că am promis.

- Bine atunci, suflă greu dar îmi dă drumul.

A suflat pe gâtul meu, de mai stătea puțin cu capul acolo și mai și pupa gatul, in pat o puneam să mă ducă, Doamne.

Cu o mișcare îmi face loc să plec, nu înainte să îmi de-a cheile care au picat când era să pic.

Ce bine că am scăpat, răsuflu ușurată când aud ușa că se închide în spatele meu. Acum 100% s-ar fi ajuns la o cearta.
Nu suport faptul ca cineva să mă agreseze verbal sau corporal, am pățit asta de prea multe ori și n-am să permit sa pățesc dinou.

De îndată ce am ieșit din bloc îmi aprind o țigară și mă îndrept către apartamentul lui Ezra.

In 20 de minute am ajuns la ei, nici nu apuc bine sa îmi scot cheile sa deschid ușa blocului ca cineva o deschide.

- Azi voi avea pățenii cu uși? Întreb nervoasă și ridic privirea.

Cea mai rece privire. Persoana se uită la mine de parcă mă omoară din priviri. De ce?

In spatele ei își fac apariția Caleb și Ezra, care par foarte nedumeriți. Au și motive.

- Tu ești Rose? Mă întreabă in timp ce se apropie de mine.

N-am cuvinte, așa că dau din cap aprobator.

Dintr-o dată simt o durere la tâmpla dreaptă și simt cum amețesc, adormind ușor.

Ultimul lucru ce îl mai aud e vocea lui Caleb.

Inca un capitol, poate nu e cel mai bun dar imaginația aproape adoarme :)
Lectură plăcută și o seara faina tuturor cititorilor mei❤️❤️