Cinci nopți la Freddy's

III

M-am trezit cam pe la ora 17 și m-am ridicat din pat. Am mers să fac o plimbare pentru că mă plictisesc în centru, iar Selena încă își revine după noaptea trecută. Ajunsesem în parc și simțeam cum o prezență stranie mă urmărește. M-am uitat în toate părțile și nu am văzut pe nimeni. Hm... Ciudat. Oricum, încă 5 ore și plec la muncă. "Muncă" nu este un termen tocmai potrivit pentru ceea ce fac eu, deoarece eu doar încerc să supraviețuiesc 6 ore într-un restaurant părăsit cu 5 animatroni care probabil doresc să mă ucidă în cele mai chinuitoare moduri și să se joace cu corpul meu de parcă ar fi o păpușă umană.

În parc, am văzut o mulțime de cupluri. Ew. Eu nu vreau să fiu împreună cu nimeni. Adică într-un fel vreau, pentru că, să ai un iubit care să îți fie alături și să te sprijine, să te sărute la ori... EW FULVIA. TU CHIAR GÂNDEȘTI ASTA? Ce e cu mine? Restaurantul ăla mă schimbă grav. Am început să râd și eu de mine însămi, am început să am vedenii, am chiar o rană destul de gravă pe mână, iar eu sunt ceva gen: "Nimic nu s-a întâmplat. E totul în regulă. Pot să-mi smulgă și capul de pe umeri pentru că totul este ok, iar pe mine nimic nu mă înspăimântă. Absolut nimic."

Telefonul meu începu să sune.

"Alo?"

"Fulvia? Bună! Sunt... Tipul. Nu vreau să-ți spun încă numele meu. Sunt cel care se ocupă cu restaurantul. Ești în regulă? Wow! Nu credeam că mai trăiești."

Nu credeai că mai trăiesc? Pe bune? Cum vrei tu angajați dacă tu le spui a doua zi că nu credeai că o să supraviețiuiască. Ciudatule!

"Ei bine voiam să-ți spun că sunt mândru de tine și sper că într-o zi ne putem vedea și să ne cunoaștem mai bine, dacă știi la ce mă refer." tipul ăsta se dă la mine. ciudatul se dă la mine. Ar trebui să îi accept avansurile sau să mă sperii și să fug dracului din locul ăla?

"Știu la ce te referi, dar momentan eu vreau doar să lucrez și atât. Banii mi-i vei da vineri seara, nu?"

"Da, iar în seara asta vreau să vin cu tine la muncă. Văd că te-ai atașat de restaurant și vreau să fii bine. Apropo nu ai pățit nimic, nu?"

"Nu. Doar o mică zgârietură de la ursul ăla auriu. Îmi place că te interesează și de prietena mea!" i-am zis pe un ton sarcastic.

"Urs auriu? Golden Freddy?!" spuse tipul mirat și se auzi de parcă i-ar fi căzut telefonul. "Nu ar trebui să te fi întâlnit cu el. Oricum, ne vedem la 11:30 în fața localului. Pa."

"Pa."

A fost cea mai ciudată conversație din viața mea. Tipul ăsta îmi dă fiori, deși e doar un tip super frumos și super ciudat.

Am continuat să mă plimb prin parc vreo două ore, apoi am mers la centru, m-am schimbat și am sunat-o pe Selena care se pare că m-a lăsat baltă în seara asta din cauza fricii ei. Am mers în stația de autobuz. Același bătrânel mă privi cu aceiași ochi triști. Nu are de ce să-mi pese, atâta timp cât eu și frumușelul ăla vom fi împreună o noapte în restaurant. Când am ajuns, niște puști se holbau înăuntru printr-un geam crăpat, aflat în stânga ușii. Deodată, geamul se sparse, iar un cârlig însângerat îl trase pe băiat în restaurant. Restul fugiseră, iar eu priveam scena îngrozită. Se pare că seara aceasta nu va fi la fel ca cealaltă. M-am așezat pe scările din față, iar somnul își făcu simțită prezența numaidecât. Am dormit câteva ore, deoarece tipul mov deja ajunsese și de holba la mine când dormeam.

"Tu ești ciudat, ciudatule!" am spus eu buimacă.

"Tu te auzi ce zici?" a râs el de mine.

"Da. Acum taci din gură. Ești pe teritoriul meu. Nu ai de ce să te crezi superior doar pentru că tu deții localul. Un puști a fost tras înăuntru de un animatron, așa că noi vom merge să-l recuperăm, asta dacă nu ți-e prea frică, tipule ciudat în mov."