Cinci nopți la Freddy's

IV

Recapitulând. Ora 3:50, tipul mov încă citește , iar Tommy mă ține în brațe. Brusc, puștiul îmi scoase pistolul din buzunarul de la spate și îl îndreptă spre noi.

"Eu vreau să scap de aici, iar dacă asta înseamnă că trebuie să vă omor, o s-o fac."

Ce dracu?! Puștiul de 12 ani, dintr-un băiețel plângăcios ce părea neajutorat se transformă brusc într-o mașinărie de ucis, fără scrupule, care se uită cu ură la mine și la tipul care acum își scoase și el pistolul și îl îndreptă spre el. Tipul trase pe lângă puști, care tocmai își scăpase arma. Am luat pistolul scăpat pe jos într-o baltă de sânge uscat și l-am îndreptat spre Tommy.

"Hai puștiule, mai vrei să scapi?" Am apăsat pe trăgaci și am privit cu poftă cum trupul firav se prăbușește la pământ lăsând în urma lui stropi de sânge ce îmi hrăneau setea de răzbunare. Răzbunare? Pentru că animatronii m-au făcut o fiară, m-au făcut să îmi arăt cea mai rea parte a mea, să arăt că pot ucide fără milă, cu zâmbetul pe buze. Mi-am înmuiat două degete în sângele copilului care zăcea pe podea și am mânjit peretele, scriind numele meu.

"Deci ești ca mine."

"Ca tine?"

"Ucid."

"De ce?"

"Din ură."

"Dacă se va afla că am omorât un puști, vom intra amândoi la închisoare."

Tipul se apropie de mine și își lipi buzele de ale mele. Inițial, am crezut că va fi imposibil ca tipul să mă placă, dar uite, un trup căzut la pământ din care sângele țâșnește și curge șiroaie poate aduce împreună un cuplu de psihopați. Mă sărută și am simțit pentru câteva secunde că nu mai sunt pe pământ, că sunt într-un alt univers, dar eu sunt de fapt într-o cameră cu pereții mânjiți de sânge, un puști mort, un psihopat care mă sărută, iar înafara ușii sunt câteva păpuși care vor să mă ucidă. Fain? La fel cred și eu.

Am rupt sărutul, iar tipul își scoase briceagul și îl trecu pe gâtul meu rămânând un semn în formă de "P.M." . Nu știam ce îneamnă asta, dar trebuia să aflu.

"P.M. ?"

"Purple man."

"Ok și de ce dracu mi-ai făcut semnul pe gât? Doare."

"Și pe puști l-a durut când glonțul i-a mângâiat inima."

"Taci din gură." am spus, îndreptându-mi pistolul către tipul în mov.

"N-ai face-o."

"Nu pentru că simt ceva pentru tine, ci pentru că dacă vreau să scap de aici, măcar să te ia pe tine primul."

"Ce amuzantă ești."

"Știu. Acum lasă-mă pe mine." am spus, luând tableta și schimbând camerele. Foxy se târa prin aerisire către scena lui, iar Freddy și Toy Chica erau pe hol.

Ora 5:55

Ne îndreptam spre ieșire, când Toy Bonnie își făcu simțită prezența și ținea în mână trupul puștiului pe care l-am omorât cu câteva ore în urmă. În cealaltă mână avea jurnalul acela ciudat. Eram în fața ușii, când iepurele gigant îl azvârli pe Tommy spre noi, care avea un zâmbet ciudat pe față. Părea că trăiește.

"Pa-pa, sclavilor! Pe mâine." spuse iepurele și se uită spre ușa care tocmai se deschise. Aruncă jurnalul în mine, iar eu l-am luat de pe jos și am fugit înafara restaurantului.

A fost cea mai ciudată seară. În primul rând, nu mă așteptam că eu pot omorî un om, dar mai ales un copil (Da. Un copil care cu câteva minute înainte voia el să mă omoare), apoi că doi psihopați (adică eu și tipul mov) s-au sărutat în fața unui trup însângerat.