Emotions

Emotions- Ochi caprui

-Clau, tu esti ?!! spun absolut mirata, acum imi amintesc totul, imi amintesc de prima mea zi de liceu,imi amintesc de Clau care m-a salvat,imi amintesc cum l-am cunoscut pentru prima oară.
El se ridica ușor , fără sa spuna ceva , iar apoi ma privește foarte insistent in ochi. Aghh, ochii aia căprui .. Nuuu.. Doar nu se poate sa.. Nici nu ma gândesc sa ma îndrăgostesc de el .. Adică Doamne la ce imi stau gândurile ? Ce e cu mine?!
- Vannesa.. Ce s-a întâmplat? Ce caut eu aici? spune uitându-se împrejur prin salonul in care eu si Clau ne aflam de vreo 2 saptamâni.
- Off.. Clau nu stiu cum sa iti explic, pana acum nici eu nu știam unde ne aflam si ce s-a întâmplat dar.. O sa para totul ciudat , stiu,nici mie nu imi vine sa cred.. Trebuie doar sa ma asculti 5 minute , si iti voi povesti totul .
In tot acest timp ma rugam din tot sufletul ca Clau sa își amintească prima noastră zi de liceu, cum ne-am cunoscut si tot ce s-a întâmplat in acea zi groaznica, care eu ma așteptam sa fie superba, doar era prima mea zi de liceu! Dar asta nu mai contează acum, trebuie sa ii explic lui Clau ce s-a întâmplat.
- Deci? spune acesta curios.
- ... Era prima noastră zi de liceu. Eram entuziasmata, abia așteptam sa incep anul asta . Cand am intrat in curtea școlii ma uitam după Steffi, ea fiind cea mai buna prietena a mea, dar nu o vedeam deloc , asa ca am decis sa ma așez pe o băncuță . După vreo 5 minute, am vazut un baiat apropiindu-se de mine . Acela erai tu. M-ai întrebat daca poti sa te așezi si ... Eu am spus ca da. După noi am mai vorbit, si am descoperit ca vom fi in aceeași clasa, iar apoi Steffi si-a facut apariția. Am stat de vorba cu ea, dar tu ai dispărut din peisaj. In clasa, profa ne-a mutat pe amândoi in aceeași banca. In prima ora ne trimiteam biletele si râdeam. După ce s-au terminat orele, eu o așteptam pe Steffi afara pentru ca își uitase sticla in clasa. Deodată a apărut o gasca destul de ciudata , erau vreo 4 băieți. Au început sa se ia de mine , fără ca eu sa le fi spus ceva. Apoi au vrut sa ma lovească, dar tu ai venit. După, nu stiu exact ce s-a întâmplat dar imi aduc aminte câteva secvențe in care ii spuneam lui Steffi sa sune la salvare si .. Asa am ajuns aici. Nu te-ai trezit zile întregi , nici măcar nu te recunoșteam dar .. Am avut un vis foarte ciudat si .. Pur si simplu cand m-am uitat in ochii tai mi-au apărut in ochi multe imagini din ziua aceea si asa mi-am dat seama cine esti ... Stiu, pare foarte ciudat, probabil nu o sa ma crezi dar.. Asa a fost sa fie.
-Eu.. Nu pot sa cred ce s-a întâmplat.. Te rog sa-mi spui ca e gluma.
-Clau, nu este o gluma! Este adevarul !spun cu un ton mai trist , deoarece nu as fi vrut sa ma aflu aici .
- Vannesa ..
Clau nu apuca bine sa spuna, ca deodată intra doctorul pe usa salonului .
- Claudiu te-ai trezit? spune doctorul destul de mirat.
- Umm.. Da .
- Cum te simti? Iti amintești de Vannesa?
- Da!
- Minunat. In câteva zile o sa puteți pleca, ne spune doctorul, fetele noastre luminandu-se imediat la auzirea acestor vorbe.
- Doctore, vorbiți serios ? spun eu imediat .
- Desigur.
- Pot sa va intreb ceva va rog? Mama mea unde se afla ? spun curioasa , deoarece ii simt lipsa mamei, mai ales in aceste momente.
- Ah, mama ta te-a vizitat , nu am vrut sa iti spun deoarece cu siguranta te-ai fi întristat, dar acum daca ai întrebat .. Tu dormeai atunci cand mama ta a fost aici. Ii pare foarte rau ca nu a putut fi alături de tine in aceste momente grele, dar acum este in Germania la o companie.
- Bine. Mulțumesc ca mi-ati spus.
Mda, mama este foarte des plecată de acasa. Lucrează la tot felul de companii, si este nevoită sa plece foarte des. Dar totuși, putea măcar o zi sa-mi fie alături! Sunt doar fata ei.. Off,asta e. Vreau sa încerc sa nu am mai întristez din orice, fiindcă asa voi găsi un milion de motive pentru a fi trista in acest moment.
Deodată , aud vocea lui Clau care ma scoate din gândurile mele :
-Vannesa , iti dai seama?! Ne vor da drumul.
- Daaa. Dar Clau, gândește-te, tu te bucuri ca ne vor da drumul, dar tu abia acum te-ai trezit. Dar eu, cum sa nu ma bucur cand am suferit aici 2 saptamâni, nimeni vizitandu-ma .. ?
- Ai dreptate, după care se ridica de pe marginea patului si ma strânge intr-o îmbrățișare calda .
Ce bine e, as sta in îmbrățisarea asta toată viata.
- Mulțumesc Clau !
- Pentru?
- Pai.. Am zis si eu ,spun amuzata .
Ah, vestea ca voi scapa din acest coșmar a fost singura bucurie din aceste 2 saptamâni.. Defapt nu singura. O a doua bucurie a fost ca Clau își amintește cine sunt. In sfârșit simt ca viata asta a început sa se coloreze din nou. Abia aștept sa ies afara la aer curat, sa o vad pe Steffi , sa aud ciripitul pasarelelor , sa imi revăd colegii ..
Tot gândindu-ma la scoala, mi-am amintit de gasca aceea ciudata .. Huliganii aia trebuie sa plătească ! Oare acum unde se afla ?
GATA VANNESA! Nu te mai gândi la întrebări fără răspunsuri , pentru ca iti pierzi timpul degeaba ,imi spune conștiința mea .

PESTE O SĂPTĂMANA _
Aud usa trantindu-se , si încerc sa deshid ochii pentru a vedea cine a intrat in acest salon in care stau de 3 saptamâni, dar razele soarelui înving . Totuși, încerc cu ochii între-deschiși sa vad cine se afla la birou. Acela pare a fi doctorul.
Ma ridic încet pe marginea patului, si ii aud glasul doctorului :
-Buna dimineata domnișoara Vannesa! Haide ,pregătește-te sa mergi acasa!spune încântat doctorul.
Stai ce?! Merg acasa?!!! In sfârșit merg acasaaaaa ! Nu imi vine sa cred ..
Ma ridic repede din pat, si il trezesc pe Clau dându-i o veste minunata de dimineata: aceea ca s-a terminat coșmarul oribil si mergem acasa !
El s-a ridicat repede , nevenindu-i sa creadă . Am început sa imi strâng lucrurile vesela , iar apoi eu si Clau ne-am îndreptat bucuroși spre usa.
- Va mulțumim foarte mult pentru tot, Doctore! spunem amândoi in același timp.
- Nu aveți pentru ce! spune doctorul zâmbind.

Ne îndreptam grăbiți spre ieșire , după care spun:
-Clau !! Uite ce frumos e afara, zici ca vremea asta ne astepta pe noi.. Vii si tu in parc?
- Sigur,spune zâmbind.
Am fugit repede pe o băncuța înaintea lui Clau , iar după a venit in fata mea :
- Buna. Pot sa ma așez?
- Umm.. Pai.. Cred ca da.
- Umm..Pai.. De ce esti asa timida?
După am început amândoi sa radem, amintindu-ne de acea zi.
- Hmm.. Vannesa uite-te si tu câte mesaje am primit in toate zilele in care am fost internați .
- Woow. De la cine?
-Nu stiu. Stai sa ma uit.
In timp ce derula mesajele, am vazut un mesaj de la o fata . Il întreba daca e single.
In acel moment m-am întristat dar .. Nu înțeleg de ce , adică.. Eu am spus clar ca nu simt nimic pentru Clau asa ca.. De ce m-ar deranja faptul ca ar putea avea o iubita?
Eram destul de nervoasa, asa ca i-am spus lui Clau ca trebuie sa plec. Imi părea rau ca l-am lăsat singur, poate acum crede ca sunt nepoliticoasă dar nu ma simteam deloc bine după ce am vazut acel mesaj si chiar nu mai puteam sta.
M-am mai plimbat singura prin oras, gândul meu stand doar la mesajul acelei fete de pe telefonul lui Clau. Au trecut câteva ore si începuse sa se intunece , asa ca am decis sa ma îndrept spre casa.
Pe strada casei mele am vazut un cățeluș, iar fata lui mi se părea foarte cunoscuta. Cred ca el era cățelușul din prima zi de liceu. Era atât de drăgălaș , nu am putut rezista asa ca l-am luat in brațe si m-am îndreptat spre casa cu el.
Cand am intrat pe usa, l-am luat sus in camera mea, după care am căutat un coșuleț si o păturică . Am avut noroc asa ca am găsit . Am asezat frumos păturica, iar apoi am luat cățelușul in brațe si am mers in baie cu el. Sunt sigura ca este abandonat , fiindcă are blăniță murdara . L-am spălat cu apa calda , iar apoi l-am uscat cu feonul. Era atât de frumos, zici ca era de rasa.
- Dragalasule, sunt sigura ca ți-e foame. Vrei putin laptic?
Auzind vorbele mele, acesta a lătrat .
- Istetila,vino cu mine, ii spun cățelușului luându-l in brațe .
Am mers in Bucătărie si m-am uitat in frigider daca mai aveam lapte . Bingo! Mai era jumătate de sticla .
Am luat un castronel din dulap si i-am încălzit niște laptic , după care i l-am pus jos. Sărăcuțul de el, se vedea ca e flamand.
- Hmm.. Dar trebuie sa ai si un nume,nu-i asa? Datorită blanitei tale atât de pufoasa , te vei nume Teddy.
Acesta se uita curios la mine. Cred ca el chiar înțelege ce ii spun, păcat ca nu poate vorbi.
-Ia uite si eu, am dat-o in prostie cu cățeluși vorbitori măi Teddy,spun râzând .
L-am luat in brațe si am mers sus cu el,după care l-am pus in coșuleț.Aww, a adormit in câteva clipe. Este atât de adorabil ..

DIMINEATA _
Razele soarelui pătrund in camera mea, acestea făcându-ma sa ma trezesc . M-am ridicat ușor din pat , iar apoi m-am îndreptat spre oglinda . Cand am vazut cum arata parul meu, m-a bufnit rasul, asa ca am pus repede mâna pe perie si m-am pieptănat. Teddy ma tot urmarea de colo -colo , nu avea stare.
M-am dus la baie sa fac un dus, iar in tot acest timp ma gândeam la Clau. Nu puteam sa mi-l scot din cap.
Am terminat dusul si am deschis usa de la baie, deoarece oglinda era complet aburita si ma topeam acolo.
Apoi, m-am dus in camera mea unde am observat direct cand am intrat ca cearșaful se afla pe podea . Ahh Teddy!
M-am îndreptat spre veșnicul meu dulap si am ales o bluza neagră cu un text : Eat a lot. Sleep a lot.
Iubesc bluzele cu texte ,cine nu le iubește?
Cât despre partea de jos am ales niște blugi scurți deschiși la culoare. Parul mi l-am prins intr-un coc dezordonat , iar la machiaj m-am dat doar cu putin luciu pentru ca stau pe acasa.
Apoi m-am îndreptat spre cearșaf pentru a-l strânge, dar soneria s-a auzit si am coborât repede pe scări pentru a vedea cine era la usa.
...................

***
Heyy guys :3. SURPRIZA! Am revenit :). Am observat ca nu contează daca nu am foarte multe vizionari, contează ca oamenii care imi citesc cartea își doresc sa o continui si le place ceea ce scriu.
Sper sa va placa acest capitol :3.
Întrebare << Cine credeți ca era la usa? >>