Emotions

Emotions- Spune-mi ca vom fi bine!

Incep sa strig si nu stiu ce se întâmpla cu mine,dar simt ca in câteva secunde pământul se va prăbuși asupra mea si ca totul se va sfârși. Incep sa amețesc si simt ca nu mai am nici un rol ,iar in tot acest timp ma rugam ca acesta sa fie doar un coșmar groaznic,pentru ca nu stiu daca se va termina prea bine situația in care ma aflu in acest moment. Pur si simplu nu ma pot controla, nu pot sa aflu ce se întâmpla cu corpul meu, cu mine.. Incep sa vad in ceata tot ce e in jurul meu si in spatele vagabondului a apărut o umbra ..
- Ce faci tu aici ?intreaba respectiva persoana,apucandu-l de umăr pe vagabondul care se luase de mine.
Vocea lui mi se pare cunoscuta,dar nu imi pot da seama cine este. Ceata din ochii mei a dispărut pentru un moment , si am reușit cu greu sa imi amintesc fata acestui baiat.. El părea a fi băiatul cu care m-am întâlnit in aceasta dimineata in curtea școlii.. Adică.. El era Clau.
Ceata îngrozitoare a început sa dispară din ochii mei, putin câte putin, si am observat ca eu ma aflam pe jos,iar la doi metri de mine Clau si acel nemernic se băteau.. Pentru o clipa nu imi dădeam seama ce se întampla , dar apoi mi-am dat seama ca ,Clau m-a salvat...Nu imi vine sa cred ca datorită lui mai trăiesc in aceasta clipa. Aveam o durere de cap pe care nu o puteam descrie,dar nu ma interesa acest lucru.
Deodată l-am vazut pe Clau rănit ,grupul acela de nemernici luându-o la fuga. Pur si simplu am simțit ca o bucata din mine este la pământ,ca totul s-a sfârșit si ca asta e ultima clipa pe care o voi trai,dar nu ma interesa,nu ma interesa de rănile pe care le aveam,nu ma interesa de durerea cumplita de cap,nu ma interesa absolut nimic in acel moment,asa ca m-am ridicat de jos si m-am îndreptat cu pași repezi spre Clau,care era grav rănit .
-Clau !! Te rog raspunde!! Spune-mi ca esti bine, si ca mai respiri !! Te rog Clau..
O vad pe Steffi care se îndrepta spre mine, dar in acest moment am izbucnit in lacrimi. Clau a fost singurul care m-a salvat! A fost singurul care si-a dat viata pentru mine.. Nu puteam sa stau nepăsătoare .
- Steffi! Suna la salvare imediat! am strigat disperata printre lacrimi.
Eu m-am asezat lângă el, așteptând salvarea printre lacrimi. Obrajii mei erau roșii ,iar ochii mei nu mai spun. Nu mi-as fi imaginat niciodată sa mi se întâmple asta. Vroiam ca totul sa fi fost un coșmar si sa iau ziua asta de la capăt , vroiam ca totul sa nu fi fost real ,pentru ca altfel nu mai rezistam !

DUPĂ 5 ORE _
Încerc sa imi deschid ușor ochii, dar simt ca ceva ma oprește. Starea pe care o am in acest moment por spune ca este mai buna, dar totuși simt niște dureri de burta si aghh ma ustura foarte tare rănile acelea nesuferite.
Încerc sa fac liniște si aud o conversatie de dincolo de usa. Pare a fi vocea prietenei mele si a unui bărbat..
- Cum s-a întâmplat? rostește acel bărbat.
-Umm daca ma credeți nici eu nu stiu .. M-am dus pana in clasa pentru a-mi lua sticla de apa si cand m-am întors pur si simplu ei erau pe jos , iar Claudiu avea răni destul de grave. Am observat si un grup de băieți destul de ciudați care dădeau colțul in momentul in care am sosit. Cel mai bine ar fi sa ii întrebați pe ei , atunci cand se vor trezi.
-Okay . Iti mulțumesc pentru informații,haide in salon sa vedem cum se mai simt cei doi.
Încerc sa deschid un ochi ușor , dar totuși vad totul in ceata , acest lucru fiind foarte deranjant. Ma chinui sa imi dau seama unde ma aflu, si intr-un final am reușit sa vad. Se pare ca ma aflu intr-un salon.. Mobila este destul de modernă, totul intr-un stil alb negru. Acum ma aflu pe patul salonui,care este foarte comfortabil. Încerc sa aflu de ce nu ma pot mișca,dar deodată il vad pe doctor intrând pe usa:
- Domnișoara Evans? Cum te mai simți?
- Ăăm scuzați-ma doctore.. Puteți sa imi explicați mai clar ce s-a întâmplat?
Doctorul oftează , după care se aseaza la birou :
-Hmm.. Nu e prea bine daca nu iti amintești ce s-a întâmplat. Haide sa iti spun ce am aflat de la prietena ta,Ștefania: ei bine, a fost prima voastră zi de liceu,unde l-ai cunoscut pe acest baiat, Claudiu. La terminarea orelor prietena ta si-a uitat sticla de apa in clasa, asa ca tu ai rămas sa o aștepți in fata școlii. Cand s-a întors tu erai pe jos lângă Claudiu, amândoi având răni destul de grave. Nu știm ce s-a întâmplat, dar din ce a spus ea, atunci cand a sosit un grup de băieți destul de ciudați dădeau colțul grăbiți. Tu esti singura care ne poate explica ce s-a întâmplat,spune doctorul uitându-se destul de atent la mine.
Încercam sa imi amintesc tot ce mi-a spus, dar nimic. Nu imi suna nimic cunoscut din tot ce mi-a povestit. Mi se părea destul de ciudat, iar faptul ca nu imi aminteam absolut nimic ma îngrijora destul de tare.
- Oh.. Imi pare foarte rau doctore, dar nu imi suna cunoscut nimic din ce mi-ati spus. Fața acestui baiat numit Claudiu mi se pare foarte cunoscuta, dar nu imi pot da seama de unde. Imi pare nespus de rau..
Doctorul a stat putin pe gânduri, după care a părăsit încăperea fără sa mai spuna ceva.
In acest moment eram foarte speriata si îngrijorată.. Pur si simplu nu știam ce se întampla cu viata mea, nu știam despre ce vorbea doctorul,nu știam cine sunt eu !! Ma simteam singura pe pământ si părăsită.. Nimeni nu m-a mai vizitat ore întregi, nimeni nu a mai scos un cuvânt. Nu știam cât e ceasul,daca e zi sau noapte.. Nu mai știam absolut nimic! Daca viata mea continua asa, preferam sa se sfârșească..
Plină de întrebări fără răspuns am reușit intr-un final sa adorm.

DUPĂ 2 ZILE _
Razele soarelui invadează încăperea , acest lucru făcându-ma sa ma trezesc. In sfârșit cineva a tras jaluzelele , pentru a putea vedea daca e noapte sau zi. De 3 zile ma aflu in salonul asta,nemișcată din patul asta.. Clau nu a mai spus nimic,pur si simplu vreau sa mor. Viata asta este un calvar, totul este groaznic si sunt singura. Ma simt groaznic, si am o grămada de întrebări la care nu pot găsi răspunsul. Stau zi si noapte și ma gândesc ce se va întampla in următoare secunda, daca o sa mai trăiesc, daca o sa scap vreodată din acest coșmar. Nici măcar nu stiu unde e mama, sau daca ea știe unde ma aflu..
Observ usa deschizându-se ușor, pe ea intrând Steffi. Este singura mea bucurie din ultimele zile. Nimeni nu a mai vorbit cu mine,nimeni nu m-a mai întrebat cum ma simt..
- Steffi! Tu esti?
- Off draga mea ! Imi pare atât de rau ca nu am putut fi alături de tine in momentele astea asa de grele! Cum te mai simți?
- Off.. Steffi eu.. Am atâtea întrebări .. Nici măcar nu stiu de ce ma aflu aici!
- Vanne, ai încredere in mine, se va termina in curând perioada asta! Te rog sa nu fi trista, gândește mereu pozitiv si ai încredere in tine!
Dintr-o data ma apuca o durere cumplita de cap si totul imi apare in ceata acum.. Abia reușesc sa ii mai răspund :
- Steffi, spune-mi te rog ca vom fi bine !
...............

**
Heii dragii mei :). Uitați aici next-ul. Am pus in aplicare câteva sfaturi de la voi, deci sper ca acest capitol sa fie pe placul vostru ! Aștept parerea voastră :).
Pun next la 50 de vizualizări si +5 commuri ;)
V-am pupat :*