| Antologie de povești în proză și fragmente.
Bun venit în Grădina dintre lumi, locul unde fiecare floare are altă poveste.
☆Copertă făcută de @--Smiley
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Poveste scrisă în cadrul evenimentului WinterFest, AstroWatt, decembrie 2021.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Când ultimul copil își luase mama de mână, fericit că Moșul aflase ce-și dorea, și o luase pe poteca ce ducea afară din micul orășel al moșului, Aylin răsuflă ușurată. O dureau colțurile gurii la cât zâmbise întreaga zi. Își trosnise zgomotos spatele care-i înțepenise de la poziția dreaptă și mereu legănată. Îi venise chiar ei să se arunce în poala moșului și să își exprime dorința de a da foc costumului de elf în care transpirase îngrozitor.
Nu era foarte gros, dar unde era moșul exista un mic șemineu ce emana căldură și ea avea ghinionul să stea exact lângă el. Acolo se termina coada de copiii, iar ea îi îndruma spre Moșul. Costumul ei era dezgustător de drăguț. Avea dresuri căptușite pe interior, pe exterior având dungi albe și roșii, de parcă picioarele ei se transformaseră în două acadele. În partea de sus avea o bluză simplă albă care să-i țină de cald la mâini, iar peste purta o rochiță verde, fără mâneci, cu o fundiță mare neagră la gât. Mai multe straturi de volănașe roșii făceau materialul verde să stea umflat în partea de jos. Căciula de aceeași nuanță cu rochia îi turtea părul, iar urechile false de elf îi provocau mâncărimi.
În urma copilului, se grăbi spre ieșirea din zona improvizată ce reprezenta casa moșului și închisese mica poartă din lemn dat cu lac alb. Își analiză ceasul de la mână pe fugă, expirând obosită. Era puțin trecut de cinci după masa, ceea ce însemna că stătuse aproape trei ore peste programul normal. Se întoarse înapoi pe mica scenă unde era scaunul moșului stătea precum un tron în centrul atenției, înconjurat de cadouri, decorațiuni specifice pline de viață și bradul colorat împodobit.
Pe fundal se auzeau melodii de Crăciun și pentru cine venea să se plimbe prin târg erau minunate, oferind o stare bună și magică, dar pentru cineva care lucra acolo, deveneau enervante. Aylin avea impresia că dacă mai auzea încă un Falalala avea să își spargă singură timpanele.
— Se vede că mai sunt trei zile până la Crăciun. Zilele următoare va fi și mai aglomerat, comentă Moșul, dându-și barba falsă jos ca să respire mai ușor. Se ridică lent de pe scaun și îi oferi o privire obosită fetei.
