Capitolul 1

9 4 0
                                    

"I am not perfect.
I am messy.
Not just
my bedroom but me."
Jennifer Nevin, All the Bright Places

Ce faci atunci când pierzi o persoană dragă? Mai
precis mama, finta ce ti-a dat viata si care si-a
petrecut o bună perioadă din timp având grijă de
tine si invatandu-te tot ce trebuie sa stii pentru a
supravietui in lumea asta dură.
De aproape o saptamânà am terminat clasa a 12-a,
si tot de atât timp incearca tata sa ma convingă sa
îmi petrec ultima vacantă de vară, inainte de a
merge la facultate, la ferma bunicii din Beverly
Hills.
Bunica are probabil cea mai mare fermă de cai pe o
rază de mi de kilometrii. E cunoscută pentru
diversivitatea mustangilor de sange pur, dar si
pentru concursurile pe care le castiga anual, pe
primul loc.
Era una din dorintele ei de mică. Sa ducă traditia
familiei mai departe. Iubeste caii la fel de mult cum
isi iubeste fetele, adică pe matuça Abby si pe mama,
care nu mai e printre noi de doi ani, de când a avut
loc acel accident ingrozitor de masinã la care am
luat parte si eu.
După acel accident, din care am scăpat ca prin
minune, nu am mai fost la bunica Sophie. Pentru
că acolo copilarise mama si ar fi fost prea dureros
pentru mine sa revad lucrurile ce i-au apartinut
mamei. Accidentul a avut loc chiar acolo, la cativa
kilometrii de fermă. Mama circula regulamentar pe
banda sa când un camion ce venea din partea
opusa a încercat sa ocolească un iepure ce îi sârise
in cale, venind pe linia mamei. Ea s-a panicat si in
incercarea de a ocoli camionul a intrat într-un stâlp
de electricitate iar de atuci totul s-a innegrit.

- Haide, Katelyn, e doar o vară. Murmură tata
inchizand dosarul de culoare abastru care continea
noul său caz ca si detectiv la LAPD, aruncându-1 pe masuta decafea.

- Nu vreau sa merg, tată. Zic tinandu-mi mainile pe
langa corp, pastrând o expresie facială neutră.

- Parcă îti plăcea la bunica Sophie. Adaugă,
impingându-si cu degetul aratator ochelarii cu
ramă neagră mai bine pe nas.

- Da, cand era si mama. îi replic in timp ce imi pun
mâinile in sân asteptând sa renute la idea de a mã
convinge sa merg la fermă, dar la cum il stiu eu pe
tata, nu o sa se lase atât de usor, doar e avocat.

- Stiu ca inca nu ai trecut peste faza cu accidentul,
cum nici eu nu am facut-o, dar nu poti sa râmai
blocată in trecut. îmi e dor de Elizabeth, chiar
toarte mult, a fost o sotie si mamă minunată.

- Tată...

- ¡ti placea locul ala la nebunie cand erai mică, de
ce ar fi diferit acum? intreaba ridicându-se de pe
fotoliul din pile veninid mai aproape de mine.

- Locul ala e diferit. Soptesc, simtindu-ma pentru o
clipà mai sigură decât am fost vreodată.

- Locul ala e la fel. Tu esti cea diferită.

Si cu asta a plecat în bucatarie lasându-ma singură
in mijlocul sufrageriei. Rumeg vreo 10 minute ceea
ce tocmai mi-a spus tata si imi dau seama ca poate
chiar avea dreptate. Poate eu eram cea ce se
schimbase. Doi ani pot schimba mult o persoană, iar despre mine pot spune ca m-au schimbat
radical. De atunci am renuntat sa mai ies în oras cu
prietenii mei, folosindu-mi tot timpul liber citind si
invatând pentru ca îmi doresc sà intru la Harvard
cum isi dorea si mama.

Cum era mama?
Era cea mai tare. O ființa plină de dar si bunâtate.
Era acel tip de parinte pe care il numesti
supererou. A fost, si inca este cea mai bună mamă.
Avea parul castaniu, ca al meu, ochii verzi ca tufele de zmeura vara si cel mai luminos zâmbet pe care l-ai fi
väzut vreodată. Mereu a fost acolo cu un sfat, gata
sà isi sacrifice tot timpul liber pentru a ma ajuta cu orice mică problemă.
Tin minte si acum primul meu bal de la liceu. Isi
luase liber toata săptămâna de la serviciu pentru a
ma ajuta sa ma pregătesc. Eram stângace si inca
sunt. Nu stiam sa combin culorile si nu eram in
trend cu moda niciodată. O pereche de blugi negrii
si un tricou luat la nimereala din dulap era tot ce
aveam nevoie.
Mamei însă, îi plăcuse mereu moda. Era cea mai stilată persoană pe care o văzusem vreodată. In timpul liber, când eram mai mică, mi croia tot felul de rochite, ca cele pe care le purtau printesele, cu tot
felul de paiete si pietricele.

Când soarele răsare Where stories live. Discover now