„, Lasă lucrurile să se
întâmple. Nu le inchide in promisiuni."
-Chris Simon, Ce ne spunem când nu ne vorbim
Îmi întorc privirea de la panou spre ea si zâmbesc
când o vad stand fix in centrul pragului ușii
purtând un șorț cu cateva pete de faină si tinând in
mâini un caiet maroniu ce era legat cu o fâsie
subtire din acelasi material.
- Ma gândeam ca ai vrea ăsta. Spune pășind in
camera, întinzând caietul spre mine.
- Ce e?
- A fost jurnalul lui Elizabeth . N-am îndrăznit sa îl
citesc. Stii, era de vârsta ta când a inceput sa scrie
in el, tin minte ca i-l cumaprase William de la un
bâlci, era foarte incantata. Sigur e plin de secrete, e toată viata ei aici. Mereu o vedeam cum scria in el iar cand imi simtea prezenta il ascundea repede sub perna ca si cum nu ar exista, spune bunica chicotind usor. Kate, ma gândeam ca ai avea nevoie de
sfaturile mamei tale acum in legatură cu viata
amoroasă și...
- Bunico! O intrerup râzând, nu am iubit.
- Dar sigur o sa îti gasesti unul, scumpo, iar atunci, poate ce se afla prin jurnalul asta o sa-ti fie de ajutor.
- De unde stii ca o sa ma ajute? Parcă ai spus că nu
l-ai citit, bunico. Ii replic zâmbind in timp ce il iau.
- Nu am fàcut-o, doar ca atunci când venea de la o
intâlnire cu zâmbetul pe buze sau plângând se
ducea în cameră si scria in jurnal. O vedeam de pe hol cum scria nervoasa sau zambind in el. Răspunde dând din umeri, zâmbind sincer.
După un moment de tăcere ii spun:
- Jay mai lucrează aici la fermă?
- Din când in când, mi-a spus ca vrea sa termine
facultatea, dar in vacante e mereu aici dandu-mi o
mâna de ajutor. Probabil e jos ajutându-i pe cei
mici sa calreasca. Spune zâmbind.
li arunc o privire caldă si coboară la parter,
probabil mergând in bucatarie . Pun jurnalul
mamei pe pat si decid sa ma imbra cu ceva mai
lejer si sa is afară sa explorez imprejurimile.
Lucrurile se pot schimba in doi ani, nu?
Decid sa ma imbrac cu o pereche de colanti negrii si cu un tricou de aceeasi culoarea dar cu cateva numere mai mare decat as purta in mod obisnuit. Imi prind parul intr-o coada in varful capului si mã incalt cu o pereche de tenisi.
Soarele strălucea puternic incalzind pamântul usor
uscat de culoarea nisipului. Ma apropii usor de țarcul imens unde se antrenau toti si unde probabil
aveam sa il găsesc si pe Jay. Imi sprijim coatele
pe lemnul dur al gardului privind copiii de vârste
diferite ce calareau fericiti. Privirea insă mi se fixează pe un băiat inalt si bine facut ce
purta un maieu alb, o pereche de jeansi albastrii
rupti in genunchi si o pereche de tenisi. Părul
blond cenusiu, ca spicele de grau inaite de secerat, ii era ciufulit iar ochii il straluceau ca doua
perle . Zâmbesc cand privirile noastre se
intersectează si sar cu grija gardul inalt.
-Hei, cowboy, care mai e viata ta? Il intreb
zâmbind când ma apropii de el.
- Ne cunoastem? intreaba la rândul sãu,
incruntandu-se usor.
- Sunt Kate. Katelyn? Pitica, asa cum
îmi spuneai.
- Kate? Chiar tu esti ?! Zambeste luându-mă strans in brate. Ce te-ai schimbat, nu ne-am
mai vazut de cand erai prin generala cred.Ce vânt te aduce iar pe aici ?
- Pai sigur nu mama. Spun punându-mi mâinile în
sân.
- Oh, imi pare rau pentru mama ta si imi pare rau
ca nu am fost in ziua accidentului lângă tine. Am venit a doua zi si am intrebat de tine, dar Sophie mi-a zis ca erai internata in spital si ca imediat cum aveau sa-ti dea drumul te-ai fi intors cu tatal tau acasa. Chiar imi pare rau. Am vrut sa vin dar....
YOU ARE READING
Când soarele răsare
Fanfiction- Te-ai gândit vreodată ce s-ar fi intamplat dacă totul ar fi mers exact cum ți-ai fi dorit tu? il intreb privindu-i în continuare ochii de jad ce mă fixau de mult. Pe chip îi apare o încruntătură iar pentru o clipă cred că ar să se enerveze pe mine...
