O prietenie ''perfecta''

Capitolul 2: Totul era perfect...

Dupa o ora de vorbit si de aflat foarte multe lucruri interesante despre Maria, parea o fata super de treaba si la inceput te puteai intelege foarte bine cu ea.
De Ionut ce sa va mai spun? Pai...este un baiat de care pur si simplu m-am indragostit.
Stateam mereu cu Maria prin pauze si imi povestea tot felul de lucruri cum ar fi ca are o sora mai mica pe care o tachineaza mai mereu dar asa sunt toate surorile mai mari.
Urmatoarea zi totul era perfect dar si foarte ciudat. Ca sa va explic va dau un exemplu: Stiti acele zile in care crezi ca toti iti sunt aproape dar nimeni nu iti e? sau cand te crezi foarte bine dar de fapt nu esti ok? Si la mine este una din acele zile.
Acum cand credeam ca am o prietena adevarata totul era foarte schimbat pentru mine.
-Maria, tie nu ti s-a schimbat viata de cand ai venit aici?
-La ce te referi? Adica in bine sau in rau?
-Pai...depinde de tine..Ai schimbat ceva la tine?
-Daca te referi la asta, da mi s-a schimbat in bine de cand te-am intalnit pe tine
''Aceste vorbe se spun, dar nu se simt''
Eram la ora de istorie si observasem ceva foarte ciudat la Maria....am urmarit-o sa vad unde privea si era ceea ce eu credeam : se uita la Ionut
''Lumea mea se sfarsise'' cine ar fi crezut asa ceva?
Dupa o ora de suferit si de gandit, mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o :
-Maria, tie de cine iti place?
-Pot sa iti spun doar ca este din clasa noastra...
''Poker face! Era logic ca il place pe Ionut dupa modul in care il priveste si ii zambeste. Atunci chiar ca lumea mea s-a sfarsit''
-Cred ca pot deja sa ghicesc...
-Cine crezi?
-Ionut?
-Da..de unde sti? ca eu nu ti-am spus nimic...
-Pai sa fiu sincera mi-am dat seama...
-Cum?
-Nu mai conteaza acum..
''Nu mai puteam sa mai zic ceva ca ma durea asa de tare incat ca sa nu ma vada plangand am plecat fugind din clasa''