One Last Lie

Cap 1 - Nu prea cred ca vreti sa ma urmariti

Clary isi deschise ochii si realiza ca era singura in camera. Ceasul arata ca noua zi incepuse deja de ceva vreme. Vantul trecea prin fereastra intre-deschisa, racorind camera si facand-o pe Clary sa tresara la suieratul frunzelor de afara.

-Katherine? Sophie?

Singura urma de viata veni dinspre fereastra, cand o umbra ciudata decise sa treaca pe acolo. Nu stiu daca intentiona sau nu sa o sperie pe Clary, orice ar fi fost, dar a facut-o.

-E cineva? Kate? Voi sunteti?

Ii ingheta sangele in vene cand dintr-o data suna telefonul. Numar privat. Asta scria. Sa raspunda? Sa nu raspunda? Cine putea fi? Cine ar putea-o suna la 2 dimineata?

-Alo?

Nimic.

-Alo? E cineva?

Nu raspundea nimeni, dar tiuitul de la capatul firului a fost de ajuns pentru a o inspaimanta si mai tare. Cine a facut asta? Si de ce? De ce a sunat-o chiar acum? Poate a fost o greseala sau o farsa se gandi ea... dar totusi!

-Sophie? Unde sunteti?

Se indreapta incet spre usa dormitorului. Tremura. Respiratia ii era sacadata. Inainta incet pe hol, hol care parea mult mai sinistru acum. Defapt toata casa ei i se parea mult mai infricosatoare in momentul de fata. Cobori prudent scarile. Era urmarita. Putea simti asta. Dar de fiecare data cand isi intorcea privirea nu vedea nimic altceva decat forma ciudata a obiectelor in lumina lunii.

Cu cat se apropia mai mult de bucatarie, cu atat ii era mai clar ca intradevar auzea pe cineva vorbind. Soapte. Intre doua persoane mai exact. Distanta nu-i permitea Clarissei sa auda conversatia sau sa recunoasca vocile. Puteau fi Sophie si Katherine. Putea fii oricine. Puteau fi parintii ei dar... oare s-au intors mai repede? Trebuiau sa ajunga abia peste 2 zile.

Era speriata. Asta stia sigur. Cat de tare? Si-a dat seama numai cand era pe aproape sa isi raneasca grav prietenele cu umbrela pe care o colectase pe drum.

-Kate! Sophie! O, doamne! Am crezut ca sunteti niste hoti! Ce faceti aici?

Cele doua incearca sa isi restabileasca calmul dupa socul avut.

-Nu am putut sa adorm. Am auzit niste batai care veneau de la parter. La inceput am incercat sa le ignor crezand ca e doar vantul. Am reincercat sa adorm, dar bataile se auzeau tot mai tare si deveneau tot mai insistente...

Katherine a fost intrerupta de o bufnitura.

-Ce a fost asta?

Se grabi Clarissa sa spuna inca speriata.

-Cred ca s-a auzit de afara...

Totusi o urma de indoiala se putea simti in vocea Sophiei. Si asa era speriata. Toate erau.

-Kate... continua cu povestea. Sunt sigura ca era doar vantul.

-Chiar esti Sophie? Din cate am auzit de la voi pana acum nu mi se pare...

-Nu conteaza asta acum...

-Nu conteaza? Se agita Clary. Daca nu a fost vantul, atunci putea fi oricine Kate! Si daca e o persoana sunt sigura ca nu ne vrea binele.

-Uite...Clary, eu inteleg ca esti ingrozita, dar nu esti singura! Nu te mai gandi la asta acum. Sophie continua tu...

-Deci cum spunea Katherine, bataile erau tot mai insistente.Atunci m-am trezit si eu. Am vazut ca Kate era treaza, dar tu dormeai. Am intrebat-o ce se intampla si daca a auzit si ea niste batai. A spus ca a fost trezita de acest zgomot inca de la inceput cand nu era asa de accentuat.