Floarea de colț

beție și luciditate

Am intrat în bucătăria apartamentului și abia atunci mi-am dat seama cât de singură fusesem o vară întreagă. Toți prietenii cu care îmi petrecusem serile pe terase aglomerate, toate plimbările cu mașina în timpul cărora cântăm cu geamurile deschise, parcă nu am trăit nimic din toate acestea.

Mi-am tras scaunul mai aproape de geam și pus una dintre scrumiere pe pervaz. În afara unui grup de copii care discuta aprins pe o bancă din fața blocului, nu mai era nimeni la ora aceea în cartier. Cu picioarele sprijinite de calorifer și gândul la multele evenimente pe care mi-aș fi dorit să nu le fi avut peste zi, mi-am aprins una dintre țigări și din greșeală am scăpat bricheta pe gresie.

I'm still young, wasting my youth/ I'll grow up next summer fredonam cu vocea joasă și picioarele tremurând. Deja puteam vedea următoarele ei postări cu fostul meu iubit, nenumăratele poze de pe Snapchat cu ieșirile lor nocturne și melodiile dedicate mie de cele mai multe ori. Și în același timp respingem gândul că avea să se întoarcă din nou la ea.

Urmărirea celor care treceau cu mașina prin fața blocului devenise jocul meu preferat încă de când el mi-a promis că urma să vină la mine într-un weekend. Evident că nu a mai venit niciodată, dar jocul acela mă ținea trează în nopțile în care se prăbușesc în jurul meu. Doar datorită faptului că trecuseră câteva luni de la incidentele respective, mi le aminteam cu un drag specific doar liceului.

Lucram de o lună și jumătate când am început să rememorez vara de după bacalaureat. Studiam limbi străine și lucram doar pentru a-mi lua gândul de la maril aventuri ale adolescenței mele și pentru a-mi forța destul de tare maturizarea. Nu mă așteptam să-mi și iasă, dar, într-o formă sau alta, nu mai priveam multe dintre cele întâmplate la fel. 

Pisica mea își pusese pata de mai mult timp pe elasticele mele de păr, așa că în ziua respectivă am renunțat la ele și mi-am căutat altele în cutia în care mama ținea periile de păr. Avea o preocupare destul de intensă și o determinare prea mare să-și arunce singură dintr-o parte în alta noua „jucărie" ca să fie curioasă de lumea de afară. Doar așa îmi puteam fuma liniștită țigara, dacă o știam captivată de complet altceva. 

Între două versuri ale lui Machine Gun Kelly o mai auzeam mieunând și făcând niște sunete care mi-aș fi dorit să știu ce înseamnă. Ghearele ei patinau pe gresie, așa cum fumul de țigară se prelingea printre buzele mele. În egală măsură dezamăgită și împăcată, mă puteam vedea așa: o tânără veșnic aproape anorexică, care conversa cu pisica ei în timp ce-și fuma țigările lângă geamul de la bucătărie la ore târzii. Și, mai mult decât atât, preferam acest scenariu în favoarea celui în care în care-mi așteptam marea iubire să apară miraculos în fața blocului.

Ar fi fost nepotrivit să spun că eram suflete pereche, din moment ce împărțisem doar fantezii despre care nu știa celălalt. El mă voia o altfel de fată, iar eu îl voiam ceva mai afectuos decât fusese. O chimie bună nu garanta o relație de termen lung, așa cum anii nu aveau să schimbe incompatibilitatea noastră. Relația noastră a fost pentru aproape trei ani ceea ce se putea concluziona doar cu speranța mea și cu nepăsarea lui. El o avea pe fata aceea mai frumoasă și mai deșteaptă decât mine, iar eu aveam ceva despre care să scriu în absența lui obositor de constantă. 

Degeaba eu încă îl mai iubeam, dacă el se gândea doar la ea și la finalul prăpăstios al relației noastre oficiale. Ca să nu mai vorbim despre faptul că el nu văzuse și acele întâlniri perioadice ale noastre ca pe o continuare a relației. Am fost iubiți, prieteni și mai apoi doi oameni prea încărcați cu problemele lor personale ca să mai vorbim unul cu celălalt.

Am stins țigara și am pus numaidecât scrumiera pe masă, de un pisica nu avea nicio șansă să o dea pe jos. Spărsesem deja una și nu știam cum să-i explic mamei de ce a rămas doar una. M-am mai uitat o dată pe geam. Nu era acolo, așa cum nu avea să mai fie niciodată, dar oricum nu puteam face nimic în privința asta.