Cap.2

127 2 0
                                    

                  
              Am ajuns în camera mea și m am pus în pat, dar înainte de asta mi am luat cartea și creioanele, ca să colorez. Mi am dat drumul la un episod de desene. Am ascultat desenele în timp ce coloram pe cartea mea. Timp în care am vorbit și cu tati. Orele au trecut destul de greu, mai erau aproximativ 3 ore până tati venea acasă, așa că am fost să fac un duș scurt. Am terminat dușul și mi am luat pijamalele mele cu ponei, și mi am uscat părul.
          
           Am decis să intru în little space până venea tati...deja eram extenuată, desii știam că eram singură. Mi am luat ursulețul de pluș roz și am decis să merg în biroul lui tati.
  
      Știam că nu aveam voie acolo, dar am aprins lumină ușor, și am intrat în cameră, mergând pe scaunul lui.

    M am uitat pe foile ce stăteau pe biroul lui..pline de cerneala neagră.Din neatenția mea, când am vrut să, mă întind după niște markere colorate, am dat peste paharul cu apă ce stătea pe marginea biroului,udând toate foile ce stăteau pe birou.

        M am speriat și am fugit, închizând ușa și lumina, mergând la bucătărie să beau niște apă. Mi am mai pierdut timpul uitându-mă la desene. Văzând ceasul ce indica ora 20:34, tati trebuia să vină în câteva minute.

           Frica începea să se instaleze în corpul meu. În următoarele 2 minute îl văd pe tati întrând în casă.

               -Maya? Ești aici? Îl aud strigându-mă.
             -Da,sunt aici. Am spus scurt.
          -Vino aici! Spune și îmi face semn spre brațele sale. Îl îmbrățișez iar el spune.
               -O să merg până în birou, am puțină treabă. Dar mă întorc repede, să stai cuminte aici.
              -Bine tati. Deja îmi era frica, dar trebuia să îmi asum.
             După câteva minute, aud ceva ce nu mă încântă foarte mult..
           -Maya! Vino aici imediat! Spune pe un ton autoritar. Știam deja ce urmează..pedeapsa mea. Mă îndrept spre ușă cu ursulețul meu roz în mână, intru ușor și îl văd pe tati, al naibii de nervos. La naiba..nu trebuia să fac asta.
             -Maya! Ce naibii înseamnă asta? Știi foarte bine că erau niște acte foarte importante! Treci în camera ta, în seara asta nu mai ai voie la desene!
              Mi am lăsat capul în jos și m am îndreptat către el, până și eu eram supărată pentru ce am făcut..
           -Tati..îmi pare rău..te rog, nu am vrut! M am pus în brațele lui,punându-mi brațele peste gâtul lui,plângând abundent. 
             -Off..Maya, ți am zis, în seara asta fără desene, plus 5 palme la fund pentru că ai fost obraznică.
           -Hmm,bine..
     -Shh, haide la tine în cameră.
Am ajuns în cameră și tati m a pus pe burtă în pat, eu începând să plâng, nici nu știu din ce motiv, știam că nu o să doară atât de tare, pentru că nu era prima dată când eram pedepsită astfel.
          -Prințesă,gata, știi că nu o să doară tare. Spune trecându-și degetele peste buzele mele rozalii.
          După pedeapsa la care am început să plâng, neștiind exact motivul. Fiind aproape ora 10. Tati m a pus la el în poală, împreună cu ursulețul meu roz, în pat.
              -Spune,iubito, cum a fost azi?
          - A fost bine,tati.
              -Ar trebui să vorbim mâine despre asta, pari extenuată.
             -Nu sunt,tati! Spun și sar ușor în poala lui, dându-mi seama de greșeala pe care am  făcut-o.Tati mi a spus să nu fac asta niciodată, dar niciodată nu mi a spus un motiv concret.
             -Iubito, încetează dacă ții la fundulețul tău mic!
                 -Bine tati, sunt cumintee.
          -Haide, ai nevoie de somn, Maya.
         -Mm..binee
      Mă ia în brațe și mă învelește, surprinsă fiind, nu face asta prea des, de obicei dorm singură.
          -Somn ușor,iubito.
       -Somn ușor, tati.
    Spune sărutându-mi fruntea.Mai apoi  picând în lumea viselor..





















     Sper că v a plăcut capitolul ascesta. Evitați faptul că Maya nu a mâncat nimic în ziua respectivă😂😂. O să revin cu niște capitole mult mai drăguțe.
              Sărbători fericite tuturor!💕💕‼️                 
     (695 de cuvinte🐥🐥)
 
           
         

     
      
                 

Fetița lui // P.JUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum