Be careful or you'll lose Volumul II

1. "Calatorie cu palpitatii..."

Ma uit la ceas si vad ca indica ora 12:03, ceea ce insemna ca mai erau mai putin de doua ore pana sa ajung in statiune. M-am grabit asa de tare sa-mi iau bilet la clasa intai incat nu am vazut ca aici erau maxim 10 persoane ceea ce era al naibii de ciudat pentru un zbor atat de matinal.

Viata mi se schimbase complet as putea spune, am cam lipsit de la universitate destul de mult si inca nu mi-am sunat decanul sa-i dau vreo explicatie.

Ma ridic sa-mi iau geanta din suportul pentru bagaje si-mi scot laptopul din ea. Apas pe butonul de spleep, intru pe mail si incep sa scriu o scutire sau ceva de genul ca sa nu intre nimeni la banuieli mai ales ca acusi se apropiau examenele din ultimul an.

"Draga domnule Klaus (era cel mai al dracu director), vreau sa va instiintez ca am plecat dupa tatal meu care se simte rau, el e in (hmm, unde sa zic...) Afganistan e soldat si a fost ranit la picior grav pe front. Acum a fost internat la un spital din Elvetia si trebuie sa-l vizitez. Proiectul caritar decurge foarte bine. Multi copii au avut de castigat. "

In general nu i te-i puteai adresa asa acestui om invarsta. Era renumit pentru faptul ca era cea mai dracoasa persoana, insa de cand am donat niste bani din partea "tatalui" meu ca sa-mi rezolv o problema cauzata din cauza ca Thomas in vremea lui buna, care era si preferatul directorului.. sa spunem ca ma pot adresa asa.

Cel mai amuzant e cand il tutuiesc cu "boss", iar fata lui se inroseste instant, insa banii mereu au o influenta pe care greu le-o poti refuza, mai ales daca pica din cer. Zambesc cand stiu ca viata mea nu va exista problema banilor.

Cand aveam vreo 13 ani am fost supus tentatiei pagane de a gusta otrava dulce. Am fost crescut cu ideea ca trebuie sa fac tot ce imi sta in putere ca sa obtin ce vreau. "Intinde capcanele si prindele visele !" asta auzeam mereu. Sa ma folosesc mereu de capacitatea mea de a influenta usor persoanele, de a le face sa decurga singure la gesturi criminale fara sa ma implic prea mult.

Viata de copil nu e chiar atat de usoara, nu ? Sa fii mereu nevoit sa faci cursuri suplimentare acasa, meditatii peste meditatii, priceperea si aplicarea luptei corp la corp. La 7 ani deja cunosteam bine priciipiile psihologiei inter-umane si limbajul trupului. La 8 ani plecam cu tata cu masina legat la ochi si lasat apoi in centrul de antrenament militar. Tatal meu ii spunea sergentului sa ma lase sa ma descurg singur, iar de nu reusesc si ajung in situatia de a cere ajutor, sa nu mai pasesc pragul casei lui...

Am asistat la prima mea crima tot la 8 ani cand un om de baza de-al tatei mi-a pus pistolul in mana si a apasat pe tragaci spre trupul unui "rau platnic". Am fost practic obligat sa invat, sa ma lupt, sa devin un bun lider.

Ceea ce nu a fost chiar un lucru rau pentru ca am invatat cum sa conduc si mai ales sa ma descurc singur !

Revin la mail si il trimit. Imi inchid laptopul si ma asez usor intins pe spate, ma uit la ceas si vad ca arata 12:24.. fuck , mai aveam o groaza de timp. Incerc sa ma intorc, dar cum mana dreapta imi era in fasa imi facea treaba mult mai grea.

Tot gandindu-ma asa, am atipit de-abinelea din cauza lipsei suficiente de somn.

***

Am avut un vis al naibii de agiatat, ma uit pe geam si deja se vedeau varfurile muntilor printre nori. Cand aterizez ar trebui sa ma intalnesc cu unul din oamenii mei pe care i-am trimis mai demult aici pentru a ridica un "colet". Evident ca acel colet nu era altceva decat unul din fii celui mai mare mafiot din aceasta zona, Kitzbühel. Motivele find bine inteles, doar afaceri.