Polaris

Capitolul I

Inima îmi bătea puternic.

1.
2.
3.

"-Mami, îmi este frica ! spune micuța fetita, agitandu-se în brațele mamei sale, nevrând să îi dea drumul în apă.

-Puiule, nu ai de ce sa-ti fie frica, am să fiu chiar în spatele tau, îi spune mama sa, zambindu-i

-Dar dacă nu pot? Dacă o sa ma scufund?

-Nu am să las sa se întâmple asta. Acum, haide să inotam împreună până la tatăl și sora ta, ce spui?

Fetita da aprobator din cap și își îndreaptă mâinile, pentru a putea începe sa se miște. Închide ochii, ghidandu-se dupa sunetul vocii tatălui sau ce o încurajează.

"Mai ai puțin, haide scumpo, știm ca poți."

"Sunt chiar în spatele tău, te prind eu dacă e sa te scufunzi".

"Haide surioara, după asta putem sa ne întrecem" 

Mai am câțiva metrii, își tot repeta.

Încă puțin, încă puțin.

Dar ma dor atat de tare bratele, este atât de multă apă, nu o pot face, nu pot sa ajung la ei.

Deschid ochii. Mai trebuie sa dau doar de câteva ori din mâini ca tata să mă prindă în bratele lui protectoare.

Încă puțin, încă puțin.

Închid ochii, simt cum apă îmi trece de urechi. Nu, nu ! Mâinile mi se mișcă haotic, nu știu ce trebuie să fac. Nu simt bratele mamei în jurul meu. Sunt singura, singura! Îmi strâng mai tare ochii. Unde e tata? De ce nu ma prinde? Ma scufund!

Îmi simt inima în gât, îmi este frica.
1.
2.
3.

Îmi  deschid din nou larg ochii, privindu-mi picioarele ce mă dureau îngrozitor. Totul ma durea de parcă ma calcase cineva cu mașina.
Trei ani, trei nenorociți de ani au trecut de la accident și este doar vina mea. Dacă nu eram eu, ei acum erau acasă, bucurandu-se de o alta seara plictisitoare, dar liniștită în familie.

Ma invinuiam în fiecare moment din zi și din noapte. Mă simțeam oribil. Dar pana aici a fost. Urma să pun capăt la tot.

Ma uit în jos, la apa ce trece în valuri și  ce urmează sa ma primească în timp ce neantul ma va îmbrățișa. Când eram mică uram apă. Aveam impresia ca adâncurile ei ascund atâtea mistere întunecate, încât, dacă m-as fi apropiat prea tare, urma ca ceva sa ma traga la fundul ei și sa dispar. Este totuși hilar, căci, dintre toate modalitățile de a mă face dispărută, am ales sa-mi sfârșesc zilele chiar înfruntându-mi cea mai mare teamă.