Şcoala Centrală, locul unde au fost simţite adieri reci şi miresme fetide
România nu exista încă pe hartă când, la 19 martie 1851, domnitorul Barbu Ştirbey hotăra înfiinţarea, în Bucureşti, a "Pensionatului Domnesc de Fete", devenit Şcoala Centrală de Fete. Într-adevăr, şcoala, pe care o găsim astăzi pe stradă Icoanei, în cartierul cu acelaşi nume, se numără printre cele mai vechi şcoli din Bucureşti. Prestigiul şcolii era dat de faptul că îi urmau cursurile fiicele marilor demnitari sau boieri ai ţării, elita acelor vremuri. Spre sfârşitul secolului însă, şcoala avea să dobândească un alt titlu de nobleţe care îi va marca durabil destinul: construcţia noului sediu de către arhitectul Ion Mincu. Legenda spune însă că, atât în clădirea cu arhitectură istorică, cât şi în frumoasă curte interioară, au fost auzite, de-a lungul timpului, sunete stranii, au fost simţite adieri reci şi miresme fetide, au fost văzute obiecte levitând, uşi şi ferestre care se închid şi se deschid fără vreo intervenţie umană.
