În viață nu îți alegi persoana de care te îndrăgostești !
" In the beginning, I didn't shine so bright. I only knew to do my best to shine. But we found each other and our universe was born."
Citiți și veți afla !
Bună , eu sunt Iris am 17 ani și sunt în clasa a12-a ,în momentul de față sunt singură la parinți. Nu pot spune că am o viațăușoară pentru că nu este de loc așa, părinții mei mai mereu mă bat pentru căașa vor într-un cuvânt pentru ei sunt doar un sac de box nicidecum fiica lor .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
( Așa arăt eu )
În fiecare zi trebuia să îmi astup vânătaile cu fond de ten pentru nu a observa cineva ,dar pe prietena mea cea mai bună și singura nu aveam cum să o mint deoarce știa prin ce trec acasă . La liceu nimeni nu se apropia de mine , nu neapărat pentru că mă considerau o ciudată și pentru că unii dintre ei și-au încasat-o de la mine prin simplul fapt că încercau să mă abodeze . Știu că vă întrebați de unde am învățat să mă bat și de ce în fața părinților mei nu pot riposta sau măcar să mă apăr , dar există un răspuns pentru toate .
Când aveam 10 ani fratele meu a avut un accident și a murit așa știe toată lumea dar adevărul este altul el nu este mort și doar i-am înșcenat moartea pentru a putea pleca să își împlinească visul de a deveni idol .Mai mult ca sigur vă întrebați cum o puștoaică de 10 ani a avut puterea de a înșcena moartea unei persoane ,întradevăr o persoana cu sufletul bun a ajutat-o el era un comadant din armata Correana care a fost trimis în România pentru a găsi o persoană importantă care a fugit din armată . De unde până unde a ajutat-o comandantul John pe Iris și de unde o cunoștea atât pe ea cât și pe fratele acesteia ... Aici de fapt există o altă poveste la mijloc .Într-o zi când veneam de la școală cu fratele meu douăpersoane de vârstă mijlocie ne-a răpit ,când ne-am trezit peste câteva ore eram intr-o încăpere rece nu existau ferestre dar nu eramsinguri , mai erau și alți copii ,și ei erau la fel de speriați ca și noi . Trecuse două zile de când eram închiși și rămăsesem doar noi doi pe ceilalți iau luat , nu știu unde i-a dus dar nici nu vreau să mă gândesc ce le-a făcut dar știam ca va veni și rândul nostru .... Eu îmi pierdusem și cea mai mică speranță că cineva ne v-a găsi și ne v-a salva , în acel moment mă gândeam doar la părinții noștri ,chiar dacă știam că ei ar fi bucuroși ca noi să dipărem pentru a numai fi o povară pentru ei , chiar dacă știam că ei nu ne iubesc eu țineam la ei și speram că persoanle pe care le numesc "mama" si "tata"o să vină și o să ne salveze , dar știam că aceste gânduri pe care mi le imaginam sunt ireale ...atunci o lacrimă își făcuse prezența pe obrazul meu urmate în scurt timp de altele , dar am reușit să mă liniștesc prin alinarea și sfaturile pe care mi le dădea fratele meu Kai în acel moment ținându-mă strâns in brațe .El încă avea speranța că cineva ne v-a salva ,el era cel optimism dintre noi doi , fiind și mai mare cu 6 ani decat ,mine . Nu trecuse mult timp și am auzit ușa cum se deschide , scarțaitul ei răsunand în toată încăperea,de teamă ,spaimă sau mai bine spus frică ne-am luat în brațe și am inchis ochii , știam că acesta este sfarșitul nostru , singurul lucru pe care îl auzeam erau sunetul pașilor care se apropiau de noi . Îmi era frică nu știam ce v-a urma odată ce vom ieși de aici , dar în loc să fim bruscați și luați pe sus , cum au fost și copii care erau deja aici dinaintea noastră... dar în schimb aud o voce blânda
" – Sunte-ți în siguranță acum copii , totul a trecut , nu are de ce să vă fie frică de mine, sunt aici să vă salvez !" , când am auzit aceste vorbe , am deschis ușor ochii și l-am văzut pe comandantul John ,eram foarte bucuroși că însfârșit ne-a salvat cineva , care se afla în acel loc pentru că auzise că aici ar fi moul pe care el îl caută .
Așa l-am întâlnit pe comandantul John și am decis să păstrăm legatura fără ca părinții mei să știe deoarece i-am povestit și lui cum ne tratrează aceștia și nu trăim o viață roz cum o duc alti copii și nici nu îmi doresc ca ei să treacă prin ce trec eu cu fratele meu ....l-a scurt timp a avut accident Kai ( fratele meu ) și am hotărât să îi înșcenăm moartea , iar eu am rămas singură la părinți îndurand vorbele și loviturile care nu lipseau , dar măcar știam că fratele meu mai are o șansă să fie fericit .
Timpul a trecut repede și uitene în prezent , 7 ani mai târziu , în tot acest timp am ținut legătura cu Jhon , ba chiar am ajuns să îi spun "tată" , pentru că se comporta ca unul , m-a invățat să mă lupt ,să mă apar ,să trec peste orice obstacol pe care mi-l dă viața și nu în ultimul rând să fiu puternică . În acești 7 ani el a fost tatăl pe care nu l-am avut timp de 17 ani lângă mine ... eram cea mai bucuroasă când mă lăsa să îl ajut la misiunile pe care le avea , chiar am ajuns să fiu cunoscută de toate secțile de poliție ( amuzant nu ), pentru că ajutam la prinderea infractorilor , mă simțeam așa de bine când auzeam din gura oamenilor un " – mulțumesc " spus din toată inima . De multe ori ajungeam târziu acasă , și știamcă va urma din nou un șir de critici pe lângâ bătăile ce le luam ....știu ce gandiți dar chiar dacă tata m-a învățat să mă lupt ,în fața lor nu puteam să ripostez la toate jignirile pe care mi le adresau sau să mă apăr de toate loviturile pe care mi le dădeau , deoarece in inima mea cu tot cu defectele pe care ei le au ,tot țin la ei ,pentru că sunt cei care m-au adus pe aceasta lume chiar dacă ei mă consideră o greșeală , eu nu pot să fiu cum sunt ei și nici nu voi fi vreodată , dar asta este viața nu am cum să îmi aleg proprii părinți , dar cu toate acestea eu țin să cred că acesta este un alt obstacol greu de trecut pe care mi l-a dat Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt în stare să îl depășesc . Cu fratele meu am mai ținut legătura din când în când,dar este foarte ocupat cu trupa , da ați înțeles bine cu trupa , a reușit să își împlinească visul și sunt foarte mandră de el.
Acum rămâne o singură întrebare ,oare eu voi putea să îmi împlinesc visul , acela de a devini cea mai cunoscută avocată? Asta rămâne de văzut , până atunci sunt sigură că voi întâlni multe obstacole poate îmi voi întâlni și prima iubire , nimeni nu știe ce ne rezervă viitorul .Acum pot spune că povestea mea abia acum are un început .....
Coming soon . Sper să vă placă ! Băieții vor apărea puțin mai încolo
