Eu nu am sa fac un text argumentativ ,am sa scriu jocurile care se intampla in mintea mea, in viata mea,in particulele de praf care debea asteapta sa iti exploreze trupul si sa il intoxice .Eu le numesc jocuri dramatice , de fiecare data cand incep ma doare spatele ,cocoasa ,si sufletul .
Cand se termina ,puls nu mai am ,tigara se opreste intre buze , si particule din sufletul meu inecat in sange ei si in durerea mea dispar. Si defiecare data cand m-a trezesc din aceste jocuri simt un fel de resuscitare care imi apasa pieptul plin de un pastel de fum.
Am sa va prezint alt tip de joc unul care ma tine mereu constienta:
Sunt pe ultimul meu drum doar o fractiune de secunda . La sfarsit decolez in frac de univers prin lume .Si rad acum vazand raze de soare in fum , visand zale ce cad din soarele meu de scrum. Devine viciu ceva vag ,precum un mar devar , in valea verde de eden ce incolteste in sufletul meu .Sunt un pictor de versuri cu scrum pe buze .
Cam acestea sunt jocurile mele zilnice , in compunerea asta probabil nu a trebuit sa scriu ce am scris ,cum nu trebuie sa fiu ce sunt . Dar ideea este ca nu imi pot pune lacat la suflet cand scriu si nici veninul din venele mele nu imi da voie sa nu depasesc perdelele imaginatiei mele .
Eu nu o sa am o inchieiere cu termeni stintifici despre joc . Incheierea mea o sa fie o poveste despre un joc care l-am simtit cu un an in urma : El n-avea nume ,calca discret peste scuze , cu un secret pe umeri , si un suras intins pe buze .
Am judecat in joaca mea ca el nu era genul meu . Si m-a privit cu o putere de-mi strangea coastele si venele se umplusera de atata melencolie . El mi-a zis : Eu sunt cine vrei tu , nu am nume , n-am adresa, nu trebuie sa imi stii numarul , noi ne stim din totdeauna , nui nimic nou aici si sincer de nu-ti convine poti simplu sa te ridici .
Sti, el n-avea nume dar eu am !
