Iubind o rockeriță

Capitolul 5

Abigail

- Abigail,sunt mândră de tine! am auzit-o pe mama exclamând,imediat de cum m-a văzut intrând în casă.

- Bună și ție! i-am zis amuzată. Ce faci? am întrebat,punându-mi ghetele pe raftul de pantofi.

- Sunt foarte fericită,după cum vezi! M-a sunat directorul,am auzit că ai luat ambele examene cu notă mare. Sunt mândră de tine,iubito! m-a luat mama în brațe,pupându-mă cu putere.

- Doar ți-am promis,am cuprins-o și eu. Era puțin mai înaltă decât mine,avea ochii căprui deschis,părul scurt și castaniu frumos așezat pe umeri,iar privirea de gheață îi era aproape mereu prezentă în preajma altor oameni.

- Ți-am pregătit niște brioșe cu vanilie și nuci,așa cum îți place,a răspuns îndepărtându-se. Vino,a spus prinzându-mă de mână și trăgându-mă după ea.

M-am lăsat trasă de ea până în bucătărie,unde m-am așezat pe scaunul meu preferat din capătul mesei. Mama a pus tava cu biroșe pe masă și a scos laptele din frigider,apoi mi-a adus o cană.

- Brianna unde e ? Am întrebat-o punându-mi lapte în cană și mușcând dintr-o brioșă.

- A rămas cu niște prieteni în oraș,mi-a răspuns mama. Și eu o să plec,am ceva de rezolvat la organizație și nu știu când ajung.

Am încuviințat din cap și am terminat de mâncat, am strâns masa,am spălat vasele și după ce am pupat-o pe mama pe obraz,am urcat la mine în cameră.

Matthew

Era deja trecut de ora șase,iar eu încă eram la birou. Era vineri seara,orașul era împânzit de lumini și adolescenți petrecăreți. Gândul mi-a zburat la împielițata de Abigail și m-am trezit cu telefonul în mână,pregătit să-i scriu.

"Hei. Ce faci?:) "

Am pus telefonul de-o parte și m-am întors către laptop,așteptând răspunsul fetei.
N-a durat mai mult de câteva secunde și ecranul telefonului a luminat,anunțându-mă că am primit un posibil răspuns de la aceasta.

" Hei. Mănânc brioșe,tu?" răspunse scurt.

" Încă n-am plecat de la birou. Să ai poftă! " am tastat.

" Merci:)" am primit instant răspunsul.

Voiam să o văd. Nu i-aș fi putut cere o poză cu ea,mai mult ca sigur că nu mi-ar fi trimis.

"Ai chef de o plimbare?" am scris,însă fără să trimit mesajul. Am zăbovit puțin,dar până la urmă am apăsat pe "trimite".
Era conectată,deci a văzut mesajul imediat de cum s-a expediat.
I-a luat aproximativ un minut să-mi răspundă.

"De ce nu?:)) Unde să vin?"

Nu mă așteptam la acest răspuns,ci eram aproape sigur că mă va refuza.

"Vin eu după tine,doar să-mi trimiți adresa" am răspuns rapid,stingând laptopul. M-am ridicat rapid de la birou,dar nu înainte să aranjez foile pe care le-am împrăștiat.
Mi-am luat geaca și am ieșit val-vârtej,coborând în grabă scările și ajungând la mașină în timp record.

Am pus locația primită de la Abigail pe GPS și am pornit,mergând direct către ea. Nu mai aveam de gând să trec pe acasă,iar astfel,în mai puțin de douăzeci de minute eram în fața unui parc. M-am încruntat,de ce oare nu mi-a trimis adresa ei?
Pregătit să o sun,am zărit-o venind în direcția mea. Avea părul desprins,o bluză roz de pijama și pantaloni cu ursuleți. Pe spate avea o vestă vișinie,iar în picioare papuci de casă cu unicorni. Purta o pereche de ochelari,n-am mai văzut-o purtând.