PROLOG ❛

51 9 0
                                    

Stârnit de furia interioară, îl apăsa în totalitate fără a se controla, apăsa accelerația cu putere ținând strâns în mâini volanul, mergând în linie dreaptă privind înainte fără să-și ia ochii de la drum, mărind viteza constant înconjurat de copaci înalți făcând umbra pe drumul drept ce avea sa devina șerpuit în orice secunde.


O fracțiune de secundă primește o notificare pe telefon pe care îl face să se trezească la realitate din transă. Privește în jur la copacii ce se aflau pe o parte și pe alta a drumului care parca nu se mai termina odată.


Privește bordul și kilometrajul acestuia care nu mai avea mult și depășea 150 pe ora, se întoarce la drumul lui fără sa aibă vreo reacție, apăsa din ce în ce mai tare pedala accelerației lasandu-se pe spate relaxat.



În interiorul mintii sale "Oare sa o fac? Se merită? Dar de ce tocmai eu? Aș putea sa plec departe și sa încerc sa uit. Dar nu.. e prea greu sa o fac. Am fost trădat!! Cum voi putea trece peste? Am rămas singuri, doar eu și cu ea. Măcar o mai am pe ea.. toată lumea.. toată familia mea.. m au părăsit.. "

Atunci o lacrima își face apariția lăsând-o sa se scurgă pe obrazul lui fierbinte de furie și dezamăgire.
Atenția lui fata de acel drum dispărea, luându-și mâinile de pe volan lăsându-se în voia sorții sale...





"POC" - Tot ce s-a mai auzit și se terminaseră.............

𝐃𝐄𝐒𝐈𝐑𝐄.. 🗝Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum