Recuperatorul

Începutul

Se uită cu un zâmbet șiret la noua lui victimă, pe care o poreclise din plictiseala ,,John Doe", continuând sa meargă pe urmele sale. Masca pe care o poartă nu lasă să se vadă nimic din trăsăturile lui, iar în combinație cu șapca era de necunoscut, un străin a cărui chip nu se putea desluși sub nicio formă. J.D. se așează la bar fără să știe ce primejdie îl paște la câțiva pași de el. I se părea destul de amuzant modul inconștient în care acesta continua să își trăiască viața ca un om lipsit de griji, ținând cont de motivul pentru care el se afla acum acolo. Privește cum se lasă purtat de val și începe să poarte conversații cu femeia de la bar care, în mod evident, nu e interesată sub nicio formă de unul ca el. Bărbatul mascat își privește ceasul de la încheietura mâinii după care șuieră și își dă ochii peste cap. Muzica era la maxim, lumea era agitată, iar luminile colorate aproape îi scoteau vederea din normal. Cu toate astea se uimea și pe sine cu răbdarea de care dădea dovadă. Era o misiune cu un grad ridicat de risc, nu putea să o joace la voia întâmplării sau să improvizeze pe ultima sută de metrii pentru ca șeful i-ar fi făcut zilele mai negre decât erau deja. Așteaptă într-un colț retras și întunecat următoarea mișcare a țintei sale, urmărind minuțios atât ceasul cât și pe J.D.

Douăzeci și șapte de minute mai târziu se afla în același loc, doar că de data aceasta bărbatul se ridică de la bar și merge amețit spre ieșire. Merge in aceeași linie cu el împingând fiecare petrecăreț ce îi stătea în cale, până ajunge afară. Își bagă mâna in buzunarul pantalonilor și scoate o seringă, rupe ambalajul ce acoperă vârful acului și continuă să îl urmărească până la mașină. Se uită de câteva ori în jur, asigurându-se că nu e nimeni în jur și merge fix spre el, îi pune mâna la gură după care îi injectează substanța în gât. Individul se prăbușește paralizat lângă mașină, iar el bagă seringa înapoi în buzunar.

-Îți amintești de mine?șoptește cu o voce groasă și răgușită în timp ce îl caută prin buzunare și îl privește fix în ochi. Ai ceva ce îi aparține șefului, nu-i așa?

Îl întoarce invers apoi îi ia portofelul și scoate tot din el după care îl aruncă și oftează.

-Ești conștient că nu îmi faci treaba mai ușoară, nu?mormăie disprețuitor

Ia cheile mașinii de pe jos și începe să îi răscolească și prin mașină până gasește o bucată de plastic negru, ce trebuia să fie carcasa obiectului după care a fost trimis. Verifică imediat conținutul și scoate la lumina becului din mașină un cip. În sfârșit, își spune mândru și iese. Bagă obiectul într-un plic special pe care îl sigilează și îl ascunde în interiorul gecii. În tot acest timp îl privea pe individul de la picioarele sale, imaginându-și diverse moduri prin care ar putea să scape de el acum că terminase misiunea. Se rotește pe călcâie analizând perimetrul după care îl ridică și îl bagă în portbagajul mașinii.

-Te-ai întrebat vreodată de ce e important să ai mereu la tine o ploscă de vin?îl întreabă ironic, scoțând din geacă un recipient de culoare metalică

Ochii speriați ai individului se roteau disperați în orbite, de parcă ar ști răspunsul.

-Văd că nu ești foarte vorbăreț.spune cu un ton fals. E simplu, prietene.continuă apoi desface capacul. E importantă deoarece e plină de benzină. Și știi ce face benzina? Nu? Dă-mi voie să îți arăt.

Începe să îl stropească cu tot conținutul recipientului după care face câțiva pași în spate și aruncă un băț de chibrit în portbagaj. Focul răbufnește imediat cuprinzând mașina și trupul bărbatului paralizat.

-Ups.zice dând din umeri apoi începe să alerge și dispare pe o străduță lipsită de lumină

°°°