ᴄʟɪșᴇᴜʟ ᴄᴜᴠɪɴᴛᴇʟᴏʀ ɴᴏᴀsᴛʀᴇ: ᴋɪᴍ ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ||𝑻𝒂𝒆𝒌𝒐𝒐𝒌||

Capitolul 1 > Dorința.

Kim Taehyung își lipește ambele palme de birou, ridicându-se în picioare și uitându-se urât la noua lui secretară.

"Ți se pare că ai venit aici pentru distracție?" i se adresează pe un ton ridicat și rece. Chae-Won tresări și privi în jos.

Nu se simțea bine deloc. După o seară în club, s-a trezit târziu și a uitat să fie prezentă la o ședință foarte importantă pentru brunet.

Iar Kim Taehyung a trebuit să se ocupe singur de dosarele pe care avea să-i aducă alți bani în plus.
Iar acest lucru nu l-a dezamăgit, ci l-a enervat atât de tare încât a vrut să o de-a afară fără salariul pentru o lună.

"Demisia este acceptată."

Bruneta își ridică capul privindu-l șocată. Demisie? Imposibil. Nici măcar nu făcuse o săptămână de când lucra pentru Kim Taehyung.

"Ce dracu' mai aștepți? Dispari din fața mea!"

Chae-Won înghiți în sec, mușcându-și buza inferioară pentru a se stăpâni. Făcu repede o plecăciune și ieși din birou fără să spună ceva. Știa cat orice cuvânt e de prisos în acest moment și, tăcerea era un prieten bun în momentul actual.

Kim Taehyung se uita la ceașca lui de cafea pe care nu a apucat s-o guste. Se strâmbă și își lua telefonul de lângă un dosar din partea stângă a biroului. Și-l aruncă în buzunarul sacoului, apoi ieși din birou. Angajații îl salutară cuviincios și își vedeau de treaba lor în tăcere.

Când trece pe lângă biroul lui Chae-Won, auzise niște plânsete și o altă voce care îi ordona să nu mai plângă. După părerea lui, toate femeile erau la fel și nu a văzut nicio diferență până acum.

Brunetul pufni iritat și se urca în lift. Apasă pe numărul zero, mergând spre ieșirea din clădire. Ușile se deschid la etajul următor, intrând o femeie de vârsta a doua. Kim Taehyung făcuse o plecăciune scurtă și se uita la ceasul ce zăcea pe încheietura mâinii lui drepte. Se plictisea stând închis în birou, așa că voia să meargă la locul obișnuit pentru a se relaxa confortabil. Liftul se oprise, iar ușile liftului se deschise complet. Kim Taehyung păși hotărât spre ieșire. Cămașa îl făcea să se simtă incomod și, pe lângă cămașă care nu-l lăsa să se simtă bine, afară era foarte cald.

Mașina lui era parcată aproape de intrare, așa că nu avea mult de mers până la ea.

Un angajator fugi repede la mașină, deschizând portiera și făcând o plecăciune pentru șeful lui. Kim Taehyung răspunse înapoi cu o plecăciune scurtă, urcând la volan.

Băgase cheia în contact, auzind cum motorul mașinii porni cu un sunet satisfăcător pentru el. Apasă puternic pe accelerație, rânjind. Vira volanul mașinii la dreapta, ieșind pe porțile mari din metal. Cei doi portari îl salutară cuviincios. Pornește radioul și versurile melodiei "Blessed-Cursed - ENHYPEN" cuprinde liniștea mortală din jurul lui Kim Taehyung și-o aruncase pe geamul lăsat pe jumătate în jos.

Fiind deja ora prânzului, coada de masini din fața ochilor lui îl făcuse să mârâie nervos. Se întinsese după pachetul lui de țigări, luase una și o aprinde cu o brichetă. Trase puternic din ea, ca mai apoi să elibereze tot fumul pe gură, făcând mici cerculețe. Se uita plictisit pe geam, văzând o mașină care i se asemăna perfect cu mașina lui. Curiozitatea îl cuprinsese imediat, căutându-l pe șofer cu privirea.

Tânărul bătu în volan cu vârful degetelor și fredonând niște versuri străine. Părul i se odihni pe jumătate de chip, nelăsându-l pe Kim Taehyung să-l studieze mai bine. Era foarte clar că blondul merge la sală, căci mușchii lui erați cât se poate de bine făcuți. Vrea mai mult. Vrea să afle ce culoare au ochii tânărului și cum se numește. Nu se mulțumi doar cu parul blond, lung până la umeri și cu niște buze pe care le văzuse doar puțin, mișcându-se pe ritmul melodiei.

Un claxon îl trezise la realitate și porni din loc. Ca prin minune, traficul rutier s-a potolit iar Kim Taehyung pleca din loc cu viteză. Nu văzu numărul mașinii și se injura pentru neatenția lui.

Tânărul a simțit că cineva îl privi insistent, așa că s-a prefăcut că cântă versurile unei melodii pe care nici măcar nu o știa până în acel moment. Cine îl urmărea așa de mult și de ce? Pentru câteva clipe se gândi să-l privească și el pe străinul din mașină, însă nu avea curajul necesar pentru asta. A numărat în gând până la zece, plecând imediat ce semaforul s-a făcut verde.

♾️

"Tae! De când nu te-am mai văzut!" Tânărul se apropiase de prietenul său imediat ce-l văzu intrând în restaurantul său.

Kim Taehyung zâmbi la vederea lui Kim Seok-jin.

"Haide, ne-am văzut ieri" Răspunse pe un ton jucăuș. Jin se strâmbă din nas și se apropie mai mult de Taehyung, luându-l într-o îmbrățișare călduroasă.

"Nu contează când ne-am văzut ultima dată, tot mi-a lipsit prezența ta aici."

Brunetul chicoti la cuvintele spuse de Jin. Amândoi se îndreptau spre locul obișnuit al brunetului.

"Ce ar trebui să mănânc azi?" se uita la prietenul lui curios, ridicând din sprâncene.

Fratele mai mare se gândi câteva secunde, apoi bate din palme ca un copilaș mic ce tocmai a aflat ceva interesant. Taehyung recunoscu imediat reacția prietenului său, așa că regreta amarnic că nu a tăcut din gură.

"Am lucrat două nopți la un fel nou de mâncare" Răspunse Jin entuziasmat. "Dar nu l-a gustat nimeni până acum" continuă el să vorbească.

Kim Taehyung își desface cravata puțin. Se sufocase si nu știa dacă era din cauza căldurii sau prietenul lui l-a făcut să aibă palpitații doar cu noul lui experiment.

"Kim Seok-jin?"

Jin se întoarce, văzându-l pe prietenul său cum zâmbi larg. Jin se îndepărtează de Taehyung, mergând uimit și fericit către blond. Îl privi din cap până în picioare, oprindu-se la final pe părul lui neobișnuit de lung și vopsit recent.

"Aișhh, ce bine arăți" spuse Jin trecându-și limba peste buze.

"Nu m-ai văzut de doi ani și tu îmi spui tocmai asta?" pufni blondul deranjat de cuvintele prietenului său înalt.

"Doi ani? ah, da' parcă ai plecat ieri" glumi Jin. Îi plăcea să râdă de JungKook și nu rata niciodată ocazia să o facă.

S-au îmbrățișat strâns, apoi Jin îl luase de mână, mergând la Taehyung care avea o expresie uimită pe față. Blondul pe care îl văzu la semafor, cel care îi făcuse pe Taehyung să afle cine e, acum era în fața lui. În carne și oase.  Se privi unul pe celălalt minute în șir, fără ca cineva să spună o vorbă. Nici măcar Jin nu îndrăznea să spună un cuvânt după ce a văzut privirea lui Tae pe JungKook.

Jin îl știa pe Kim Taehyung destul de bine încât să-i citească gândurile. Iar Jin se încruntă nemulțumit, căci acea privire a lui nu era una normală, ci de dorință.

Kim Taehyung tocmai ce a pus ochii pe Jeon JungKook.

Asta nu avea să se termine tocmai bine pentru blond.