Avatar

III

Ratacindu-si privirea pe cerul plumburiu...

Dincolo de geamurile cu zabrele se zarea orasul mohorat. Strazile aglomerate si vuietul masinilor il innebuneau. Se lasa sa cada inapoi pe pat, simtind duritatea saltelei sub el si, fara sa-si dea seama, ingana o injuratura: 

- La naiba cu fufele tale, Harold. 

- Ai zis ceva, dragoste? spuse roscatul auzindu-si numele pronuntat in timp ce era atent la lama aparatului cu care se radea. 

- Nu... pronunta absent Caleb, uitandu-se pe peretii murdari. 

- Mi s-a parut ca imi pronunti numele. 

- Ti s-a parut... Harold se spala pe fata si se sterse apoi veni in camera, calcand pe o cutie de bere ramasa de noaptea precedenta. Se lungi pe pat langa Caleb si isi aprinse o tigara, dandu-i un fum si brunetului, care, insa, refuza cu o miscare scurta a capului. Cei doi priveau cerul gri de dupa geam, linistea devenind din ce in ce mai apasatoare. Harold tusi putin, apoi se ridica in sezut si spuse, stand cu spatele la Caleb si privind zborul pescarusilor ce se zareau in golf: 

- Eu si cativa baieti mergem la Rockie. Vrei sa vii? Stiu ca nu iti place locul ala, dar am zis sa mai iesim din casa. 

- Nu merg... spuse la fel de neatent brunetul si se ridica de pe pat, indreptandu-se spre bucatarie. Pasi atent ca nu cumva sa calce in vreo ceva si, ajuns in bucatarie, isi scoase din frigider cutia cu suc de portocale. 

- Pranzul e cea mai importanta masa... isi spuse pentru el si zambi trist. 

- Ce ai spus? striga Harold ce isi cauta haine in dulap. Vrei sa luam pranzul? Caleb tresari si ingaima un "nu a spus nimic", turnandu-si suc intr-un pahar pe care fu nevoit sa-l spele mai intai. 

- Bun, atunci. Eu te las. Sa fii baiat cuminte si sa nu bei prea mult, spuse Harold si il saruta pe obraz pe Caleb, care, dupa plecarea lui isi sterse dezgustat obrazul. Lua paharul in mana si bau o gura din el, ratacindu-si privirea pe cerul plumburiu. 

Si o luara amandoi inapoi...

Pasii celor doi baieti rezonau sec de fiecara data cand calcau pe cimentul rece. Vantul avea un gust sarat, marin, iar dincolo de blocurile inalte se auzea misarea valurilor si zbiaratul pescarusilor. 

- Ti-e frig? intreba preocupat Liam. Caleb il privi o secunda si realiza ca tremura, insa clatina din cap. 

- Tine, spuse blondul si dintr-o miscare isi scoase hanoracul de pe el, punandu-l pe Caleb. 

- Multumesc, murmura acesta, tinandu-si privirea pironita pe asfaltul prafos. 

- Vremea nu e prea blanda sezonul asta, nu? spuse din nou Liam, privind spre cerul aproape bleumarin. 

- Cam asa... spuse usor absent Caleb si se opri brusc, uitandu-se dupa Liam ce continua sa mearga. 

- Aici stau, spuse cand vazu privirea curioasa a blondinului. Liam se uita spre blocul inalt, apoi se apropie de brunet si spuse: 

- Bine, atunci. Pa. Ii zambi pentru o ultima data, facandu-i cu mana, si o lua in josul strazii, bagandu-si mainile in buzunar. 

- Liam! auzi din spatele sau si il vazu pe Caleb venind cu hanoracul lui in mana. Liam se intoarse, isi lua hanoracul zambind, apoi vru sa plece, insa vocea tremurata a lui Caleb il facu sa se intoarca: 

- Nu vrei... Nu vrei sa urci pana sus? Bem o ciocolata calda? Caleb ii zambi, dandu-si firele brunete de par de pe ochi, iar Liam se intoarse, zambindu-i si o luara amandoi inapoi spre blocul ce se profila maret in lumina cenusie de octombrie.