Avatar

540 24 0
                                    

So, this is my first long story here~ Povestea nu stiu cat e de grozava, caci nici eu nu stiu ce a fost in capul meu cand am scris-o. I'm confused, yet~ Anunt de pe acum ca e gay themed (boy X boy love), mai exact, yaoi. Pentru informatii legate de gen puteti usor accesa wikipedia. ^^ Cam atat de la mine~ *hug* 

_____________________________________________________________________________

Parea ca noaptea si aerul rece il ajuta...

Camera era imbibata in mirosul obisnuit de tigara, in timp ce de dupa acordurile muzicii rock date la un volum mic se auzeau gemetele celor din incapere. Undeva pe un pat mare un grup de fete si baieti abia se distingeau prin lumina venita de la luminile orasului. Alti cativa stateau aproape lesinati pe jos, privind buimaci cartile din maninile lor, nesagisndu-le nici un rost. Una din fete, pe jumatate dezbracata, se deplasa ametita prin camera, rasturnand in drumul ei o sticla goala ce rezona cu putere, apoi se apropie de o masa plina de un praf alb si isi apropie nasul de suprafata acesteia, inspirand cu putere. La cateva secunde, corpul ei se dezechilibra si ea cazu istovita de un ras nebun ce o cuprinse. Cativa dintre baietii mai stapani pe picioarele lor o injurara, spunandu-i sa taca. Altii dormeau prin unghere de camere, altii si-o trageau fara vreun fel de pudicitate, altii pur si simplu fumau tigara dupa tigara hlizindu-se fara noima; cum de ajunsese el acolo? Privea cu ochii-i negri toata acea adunatura de nebuni, blestemand ziua cand il alesese pe Harold. 

- Hei, hei! Caleb, da-mi o bere si nu mai fi asa suparat. Trage ceva sau lasa pe cineva sa ti-o traga... spuse baiatul roscat ce statea lungit pe patul murdar in timp ce surase zeflemitor. Hai, iubire. Da berea aia, spuse din nou el pe un ton batjocoritor atunci cand reusi sa isi desprinda limba de cea a baiatului de langa el. Caleb se ridica din fotoliul lui cu greu, privindu-l cu dezgust pe "iubitul" sau si ii inmana o bere ce o gasise pe acolo, fara sa se sinchiseasca de injuraturile lui Harold cand acesta vazu ca e calda. Fara sa mai asculte ceva din zgomotele din jurul lui iesi pe balcon, inchizand usa in urma lui si se prelinse pe perete in jos pana ce ajunse cu capul pe genunchi. Cum am ajuns aici? isi spuse el in gand, apoi din ce in ce mai tare, incepand sa strige printre sughiturile de plans. 

- Cum... Cum am ajuns? isi spuse din nou pe o voce stinsa de oftate, apoi isi indrepta privirea senila spre cerul instelat. Parea ca noaptea si aerul rece il ajuta, chiar daca era mijlocul lui decembrie si erau aproape zero grade afara. 

- Poate am sa mor... isi spuse din nou cu aceeasi voce, inchizand ochii si oftand prelung. Isi scoase telefonul din buzunar, insa agenda lui era goala. Ba nu; mai era un singur numar de telefon. 

- Hai, raspunde... isi sopti el dardaind, asteptand ca persoana apelata sa preia apelul. 

- Da? Ethan la telefon. Caleb rasufla usurat ca nu raspunse sotia acestuia si spuse, cu o voce pierduta si ochii in lacrimi: 

- Esti liber? 

- Normal, frumosule. Trimit soferul? 

- Sa fie aici in doua minute. E al dracu' de frig afara... Fara sa mai astepte raspunsul, baiatul inchise apelul si isi inabusi o injuratura intr-un oftat greu si apasator. Isi dadu capul pe spate, vrand sa se piarda in ganduri, apoi se ridica brusc in picioare, de parca nici frigul si nici pustietatea nu il mai afectau. Pasi in apartamentul mare si calduros, aruncand o ultima privire patului, apoi vru sa iasa, cand auzi vocea ragusita a lui Harold: 

- Unde pleci, papusa? 

- Ies sa ma plimb. 

- Sunt zero grade si tu iesi in tricou? 

- De parca ti-ar pasa ca mor, ii raspunse taios Caleb si aproape ca smulse clanta usii de furie. Harold dadu neglijent din umeri apoi se intoarse la gemetele sale. Fara sa ii mai adreseze vreun cuvant, Caleb iesi din camera, trantind usa si o lua pe coridorul lung cu pasi grabiti; poate mult prea grabiti stiind unde avea sa se duca. 

AvatarUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum